Afaceri de succes, un pomicultor din Roman: „Din producţia de nuci scoţi un profit excepţional, bani pe care nicio bancă din România nu ţi-i dă într-un an“
Dinu Nechita a lăsat jobul de IT-ist din corporaţie pentru o afacere cu o pepinieră şi cu livezi de nuci, în care a investit câteva sute de mii de euro până în prezent şi spune că un astfel de business este uşor de întreţinut, iar solul este favorabil.
„O livadă cu o suprafaţă cultivată de un hectar cu soi românesc de nuc poate produce până la două tone/an, o livadă cu soi străin de nuc poate produce până la 4,5 tone/an. Dacă vinzi nuca cel mai ieftin, cu sacul la marginea plantaţiei imediat după cules, tot scoţi minim 1,5 euro/kg. Din această producţie scoţi un profit excepţional, bani pe care nicio bancă din România nu ţi-i dă într-un an, pentru că nu e rentabil pentru ea. (…) În perioada interbelică România era în top trei la producţia de nuci în lume, iar preţul bursei de nucă în America se făcea odată ce ajungeau vapoarele cu nucă din România, eram cei mai mari producători din Europa. Asta înseamnă că terenul de la noi din ţară are potenţial“, spune Dinu Nechita, directorul comercial al companiei DAI Pepiniera SRL, care deţine brandul PepinieraDeNuci.ro.
Dinu Nechita a adăugat că acest tip de business ţine şi de rentabilitatea terenului şi potenţa financiară a celui care vrea să-l dezvolte, pentru că „îţi bagi banii acum şi îi recuperezi peste 7-8 ani când culegi nuca şi recuperezi investiţia iniţială“.
Antreprenorul spune că în cea mai rarefiată schemă de plantare, cu 100 de pomi la hectar, de conceput, investitorul are nevoie de cel puţin 2.000 de euro, dar în cazurile maximale, o plantaţie pe un hectar de teren poate ajunge până la 7.000-9.000 de euro. „Simt că există potenţial şi îl văd în vânzări şi în numărul de oameni cere-şi arată interes pentru ceea ce facem noi. (…) Creşte numărul cererilor, dar mulţi oameni nu ştiu ce să facă, ştiu că îşi doresc o livadă, dar nu şi cum să procedeze cu ea, iar noi încercăm să-i învăţăm. Ar trebui (la nivel naţional -n. red.) să micşorăm distanţa dintre omul care îşi doreşte o livadă de nucă şi cei care ştiu să-i ajute de unde să se apuce sau pe ce să se focalizeze“.
Durata de viaţă a unei livezi de nuci este mare, de minim 60 de ani, iar pentru o livadă cu nuci altoiţi este de minim 50 de ani. Totuşi, în 2017 România avea nuci plantaţi pe o suprafaţă totală de 1.670 de hectare, potrivit datelor Eurostat.
„Nucii pe care-i avem acum au fost plantaţi în 1940. Iranul, Republica Moldova nu au avut foarte mulţi nuci, nici plantaţii profesionale, dar s-au sesizat repede şi în ultimii 20 de ani s-au dezvoltat foarte bine. Mi-ar plăcea să acţionăm şi noi, să revigorăm nucii din România.“
El spune că din businessul pe care-l coordonează a avut o creştere a cifrei de afaceri de 30-40% în fiecare an şI la fel aşteptă şi în acest an. Anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri de peste 66.000 de lei, conform datelor de la Ministerul de Finanţe. „A fost un an frumos, interesant, am plantat 30 de hec-tare de livadă anul acesta, cele mai mul-te de până acum. A fost greu, în primăvară am stat o lună la plantat. (…) Mi-ar plăcea ca peste 8-10 ani de zile plantaţia noastră să fie principal sursă de venit pentru familie şi să ne extindem afacerea“, povesteşte Dinu Nechita.
De altfel, el a adăugat că modelul de business este dezvoltat după exemplul unui pomicultor din Olanda, care are peste 100 de soiuri de nuc şi este dispus să altoiască orice îi cere clientul.
Povestea businessului
Proiectul-pilot l-a pornit singur, iar din 2015 s-a asociat cu Andrei Dancă, tehnician dentar de meserie, partener cu care a creat compania DAI Pepiniera, care vinde puieţi de nuc, dar oferă şI servicii de altoire şi consultanţă, în cazul în care clienţii doresc să-şi planteze o livadă cu nuci. „Astăzi avem comenzi de altoire de 10.000-15.000 de pomi pe an şi avem un procentaj de reuşită de peste 80%“, povestesc fondatorii.
În prezent, compania are o livadă de nuci plantată pe o suprafaţă de 60 de hectare, 46 de hectare pentru ei şi încă 15 hectare pentru clienţii pe care i-au consiliat. „Mama mea este fiica unor moşieri din localitatea Roman din Neamţ, iar după ’89 a făcut demersuri, alături de tatăl meu, pentru a i se retroceda parte din terenurile pe care le-au avut în familie înainte de 1948. În 2009 a obţinut o suprafaţă destul de importantă de teren, circa 100 de hectare.“
Când a pornit proiectul-pilot, prin care a plantat material săditor de nuc pe 6 hectare, în 2012, avea la dispoziţie terenul, moştenit de la mama sa, câteva cunoştinţe, care să-l ajute şi un om care l-a consiliat. Acum, în portofoliul companiei se regăsesc 30 de soiuri de nuci, dintre care opt sunt româneşti, printre care soiurile de la Jupâneşti şi de la Mărăcineni, dar şi soiuri cu fructificaţie laterală (fructele apar în tot pomul, nu doar pe o calotă).
