(Editorial) Românii sunt prea puțin interesați de securitatea în muncă

Potrivit unui raport al ITM Neamț, în luna februarie, 7 inspectori de muncă din cadrul compartimentului SSM (Siguranță și Securitate în Muncă) au realizat 111 vizite de control și evaluare la unități economice și au aplicat, în total, 123 de sancțiuni (mai multe decât numărul societăților controlate) în valoare totală de 37.000 de lei.

Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs. Ar fi de râs că numărul amenzilor e mai mare decat numărul amendaților, ceea ce înseamnă că la unele societăți s-au aplicat chiar mai multe amenzi, ceea ce înseamna că pentru unii, siguranța la locul de muncă – pentru angajat – e fix pielea de pe tobă, ca nivel de importanță. Mai înseamnă că inspectorii aia au venit, au văzut, au dat amenda și au plecat, frecându-și mâinile, bucuroși că și-au făcut treaba.

În urma acestor amenzi, angajații și angajatorii au înțeles că aștia de la ITM în niște bulangii, care nu vor decât să le ia banii și să le dea amenzi. Așa că au înjurat de mamă, în barbă și bilanțul lunii este 15 răniți și un deces, toate la locul de muncă.

Aștia de la ITM s-au întors în birouri, mulțumiți și ei că au ajutat bugetul și că graficul verificărilor a crescut. Au trasat niste rapoarte faine, cum că și-au făcut treaba, au verificat și au sanționat și bilanțul lunii este 15 răniți și un deces, toate în câmpul muncii.

Ce înțelegem de aici? Că siguranța la locul de muncă este ultima chestiune la care se gândesc atât angajatorii, cât și angajații. Angajatorilor le este greu să acopere financiar și partea cu echipamentele de protecție, plus tot ce ține de siguranța angajatului sau, de ce nu? Chiar nu le pasă. Angajatorul, acel muncitor care urcă pe schelă, sau intră în groapă, sau lucrează cu curent electric, consideră că în Romania, toate chestiuțele care îi pot salva viața sunt opționale. Bocancii cu vârful metalic sunt grei, casca de protecție nu te ajută, oricum, când îți cade un palet de gresie în cap și așa mai departe.

Ce e uimitor este că, eu, ca fost emigrant, am lucrat în străinătate și acolo n-am văzut e unul găsind atâtea scuze ca să nu poarte echipament de protecție. Șeful de șantier veghează, cu ochi vigilenți ca niciun muncitor să nu fie în situația de-a nu purta echipament de protecție. Acești oameni se întorc, la un moment dat, în România. Și așa apar titlurile de genul: “Muncitor decedat după ce un mal de pamânt s-a surpat peste el”.

Concluzia este că cineva, undeva, greșește. Amenzile date nu sunt însoțite de un eventual curs de protecție a muncii, obligatoriu. E un exemplu. Agenții ITM vin, dau amenda și pleacă lăsând angajatorul puțin mai sărac, dar la fel de ignorant față de securitatea în muncă. Și pe angajat, deasemenea.

De aia spun: pe român îl doare la bască de securitatea în muncă. Așa o fi?