Filmul “Cel Mai Mare Dar” va fi proiectat sâmbătă, 25 ianuarie 2020, la ora 14.45, la Cinema “Mon Amour” din Piatra Neamț

Filmul “Cel Mai Mare Dar” va fi proiectat din nou la Piatra Neamţ

Cel Mai Mare Dar se numeşte Iertarea. Şi pentru că fiecare dintre noi are nevoie de ea, va fi proiectat din nou filmul “Cel Mai Mare Dar” sâmbătă, 25 ianuarie 2020, la ora 14.45, la Cinema “Mon Amour” din Piatra Neamţ.

Mă întreabă multă lume cum aş putea să definesc filmul. Eu i-aş da calificativul de uman, pentru că în el se vorbeşte despre mizeriile noastre, despre măreţiile noastre, despre capacitatea noastră de a pune un sfârşit fericit la diferenţele dintre noi, la probleme, la violenţe…. Nu vreau să zic că e un film religios, spiritual, pentru că în el este vorba despre lucruri care ni se întâmplă şi lucruri care ies dinăuntru, atitudini pozitive care provoacă schimbări. E foarte important să mergeţi să-l vedeţi.

În film vom urmări mai multe poveşti reale şi impresionante despre iertare, relatate de însăşi protagoniştii lor. De exemplu, Irene Villa, victimă a unui atac terorist, care a rămas fără picioare la vârsta de 14 ani. Acum este mamă a 3 copii, licenţiată în 3 facultăţi şi campioană la schi paralimpic. Iertarea schimbă totul şi redă plinătatea vieţii. Şi vom vedea asta în cele 6 poveşti relatate în film.

Vă invităm să luaţi o pauză de la activităţile dvs. şi să vă aşezaţi timp de 104 min în faţa ecranului din cinema “Mon Amour” (Piaţa “Ştefan cel Mare”, nr. 14, Piatra Neamţ) ca să experimentaţi în sufletele dvs. efectele extraordinare ale iertării, singura armă capabilă să pună capăt oricărui conflict.

Pentru trailer şi alte informaţii vă rugăm să vizitaţi site-ul www.celmaimaredar.com. Iar pentru a fi la curent cu noutăţile vă aşteptăm pe Facebook @infinitomasunoromania.

Tot pe Facebook puteţi urmări invitaţia din partea regizorului adresată tuturor românilor de a merge şi a vedea filmul. Probabil unii dintre voi deja ştiţi că vorbeşte destul de fluent limba română, el fiind căsătorit cu o româncă din Cluj.

La întrebarea “Ce ai câştigat făcând acest film?”, regizorul ne răspunde:

“Cadoul principal pe care l-am primit este speranţa: speranţa că întotdeauna pot să cer iertare, că întotdeauna pot să fiu iertat. De asemenea, îţi dă speranţă faptul că vezi că nimeni nu este definit de erorile sau păcatele lui. Nimeni nu este un mincinos, chiar dacă a minţit. Nimeni nu este un asasin, chiar dacă a ucis. Esenţa noastră nu este definită de greşelile sau păcatele noastre. Cred că esenţa noastră adevărată este cea de a fi iubiţi. Cel mai mare dar pe care l-am primit făcând acest film este faptul că am redescoperit cum ne iubeşte Dumnezeu şi cum trebuie să ne iubim unii pe alţii: aşa cum suntem, cu toate slăbiciunile şi rănile noastre. Dacă iubeşti rănile celorlalţi….atunci iubeşti cu adevărat. Iar dacă-i iubeşti doar atunci când sunt perfecţi, atunci este o iubire cu dată de expirare limitată şi foarte curând nu vei mai iubi. Aşa cum a zis şi Senenca, «errare humanum est»”.