Ioan Cănărău: Eu mă retrag din tot ce înseamnă activitate sindicală

„Vorbesc despre canalizarea politică în care a ajuns Poliția Română, despre devotament sindical și realizări dar și despre faptul că am fost trădat și abandonat de colegi și chiar de sindicatul în care am crezut.

Am fost întrebat de ce nu am participat la Consiliul Sindicatului Europol.

Hotărârea da a nu participa am luat-o cu câteva luni în urmă când am realizat că am fost abandonat de sindicat, în ansamblul lui, inclusiv de federația Publisind și confederația BNS.

Nu arunc nicio vină personală în spatele nimănui.

Organizația n-a știut, n-a vrut, n-a putut, nici nu mai contează, să-mi asigure sprijinul necesar.

Știați cu toții de campaniile abuzive ale IGPR și IPJ Neamț.

I-am cerut sprijinul inclusiv președintelui BNS, domnul Dumitru Costin, de la care am primit doar promisiuni deșarte.

Pentru cercetările și sancțiunile pentru activități sindicale, abateri inventate, etc. n-am primit sprijin suficient. Și multe altele.

Demotivarea a pornit încă din timpul protestelor din fața sediului Poliției Roman.

Cum visam eu atunci, ca prostul, că vor venii 40, 50 de polițiști, aduși de liderii din țară, să mă susțină.Nimeni n-a mișcat un deget.

Toată lumea mă întreba de ce nu mă sprijină sindicatul. N-am știut ce să răspund. Am stat singur ca fraierul acolo.

Cele mai dureroase sentimente le-am avut când am protestat în fața sediului Inspectoratului General al Poliției Române.

Niciunul dintre liderii din țară nu m-au susținut, de fapt n-au susținut cauzele sindicatului, că eu n-am facut nimic pentru interesul meu personal.

De atunci, când șacalii m-au văzut singur, s-a pornit jihadul.

De ceva vreme se încearcă destituirea mea. Știa toată lumea. Pauză, nicio reacție, nicio ofertă necondiționată de sprijin. Eu înțeleg altfel solidaritatea sindicală.

Unitatea sindicală o văd ca pe un drept pe care trebuie să-l primești fără să-l ceri.

Sindicatul Europol este și va rămâne cel mai puternic sindicat din Poliția Română. Numai să aveți grijă, polițiștii nu prea vor să fie ajutați. Eu mă retrag din tot ce înseamnă activitate sindicală.

Dacă va fi nevoie, să nu încurc mai mult, îmi voi da demisia din funcția de vicepreședinte. Alegerile de la Neamț vor rămâne în sarcina Biroului Executiv Central. Nu mă mai ocup de nimic. După ce va fi aleasă noua echipă voi preda ce trebuie de predat.

Cotizația și celelalte plăți le voi achita eu, între timp.

N-am crezut vreodată ca o să mi se întâmple să fiu abandonat de sindicatul pentru care mi-aș fi dat și viața.
Toate acțiunile mele au fost pentru organizație, n-am pornit eu nicio luptă personală cu nimeni și toate conflictele n-au fost generate de mine. Eu doar m-am aparat singur. Cum ziceam, nu port pică personală nimănui.

Pe viitor sindicatul ar trebui să își organizeze o procedura de sprijin pentru liderii care sunt abuzați, hărțuiți, etc.

Funcția de lider în sindicatul Europol implică niște riscuri pe care trebuie să le știe liderul tânăr, să nu-i fie ascunse, iar sindicatul trebuie să fie capabil să-i asigure spatele.

Când mă uitam peste umăr, nu mai vedeam pe nimeni în spatele meu.

Aș mai fi rămas, aș mai fi făcut multe, dar cu manageri infractori în uniformă lângă mine, cu colegi care m-au abandonat după ce am făcut scut în fața lor și au acum ce să pună copiilor pe masă pentru că n-a reușit angajatorul să-i execute, cu multă lașitate simțită dinspre această categorie profesională, cu lipsa de curaj a sindicatului de a-mi asigura protecția, cam ce îmi mai rămâne de făcut?

Doar să plec, să-mi văd de viață și să uit, efectiv, că am fost polițist.

Același Cănărău Ioan, devotat vouă, până astăzi.”

Comunicat de presă Sindicat Europol Neamț