SPITALUL ROMAN, ÎN FAȚA UNEI NOI ETAPE DE ACREDITARE
Spitalele care au trecut de prima etapă de acreditare trebuie să se pregătească pentru a trece examenul dur al celei de a doua etape, care va avea loc în 2020. Pentru a ”promova” examenul dat de Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate și de exigențele Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor unitatea sanitară romașcană va trebui să treacă testul a încă 70 de criterii, destul de dificil de realizat în condițiile în care finanțarea acestora este lăsată doar la mâna autorităților locale, care alocă banii pentru dotări atâtt cât au și cât pot și totdeauna pe criterii politice.
În pregătirea etapei a doua de acreditare, Serviciul de Management al Calității a avut o serie de întâlniri de lucru pe fiecare secție a spitalului, a alcătuit chiar și un pliant destinat informării pacienților în vederea promovării unor relații corecte cu pacienții. Până în 2020 unitatea spitalicească trebuie să îndeplinească alte 70 de standarde de calitate, greu de îndeplinit în lipsa unei finanțări echitabile a sănătății. Între timp șefii de secție sunt familiarizați cu noile cerințe. Serviciul de management al calității a stabilit care sunt cerințele pentru etapa a II-a de acreditare.
În vederea îmbunătățirii serviciilor unității sanitare a fost elaborat și un chestionar în care pacienții sunt întrebați dacă sunt mulțumiți de calitatea și cantitatea hranei primite în spital. Asta în condițiile în care unitatea trebuie să asigure trei mese pacienților din sumele derizorii ale alocației de hrană, stabilite de Guvern, care nu s-au modificat din 2014.
În toată această situație este evident faptul că banii pe care-i gestionează Casele de sănătate pentru funcționarea optimă a unităților sanitare sunt puțini, prost gestionați și discriminatoriu alocați, încălcându-se drepturile pacienților la o îngrijire echitabilă. Atâta timp cât cererile de dotare a spitalelor sunt respinse de către Ministerul Sănătății pe bandă rulantă, cât alocările de fonduri europene se fac doar pentru spitalele județene, este greu de presupus că într-un spital ”municipal” , chiar dacă el se ocupă de îngrijirea sănătății a cel puțin 1-3 din populația județului, vor exista șanse egale de dotare și îngrijire a bolnavilor.
