17 ani de la explozia din Mihăileşti, considerată una dintre cele mai mari tragedii din România

17 ani de la explozia din Mihăileşti. La data de 24 mai 2004, s-a întâmplat tragedia care a marcat România, când un camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu a explodat la Mihăileşti, judeţul Buzău. Tragicul eveniment s-a soldat cu 18 morţi, şapte pompieri, trei localnici şi doi jurnalişti ai postului Antena 1, şi 13 răniţi grav.

17 ani de la explozia din Mihăileşti

În fiecare an, momentul este marcat printr-o slujbă de pomenire la monumentul ridicat în locul craterului de peste şapte metri adâncime produs de explozie. La data de 24 mai 2004, unitatea de pompieri din Buzău a pierdut, în mod tragic, un număr de şapte militari, iar la un an după tragedie,a fost ridicat un monument din marmură în memoria lor, chiar pe locul unde explozia a produs craterul uriaş.

Cornel Dumitru Ciobanu este unul din supravietuitorii exploziei de acum 10 ani • acesta a rãmas marcat pe viatã de tragicul accident ■ „Mi s-a fãcut un soi de pensie de 400 lei, dupã care mi s-a tãiat de tot. Nu beneficiez decît de niste picãturi de pus în ochi“, spune tînãrul care a avut nesansa de a fi afectat de suflul exploziei •

La 17 ani de la cea mai mare catastrofã ecologicã, petrecutã la Mihãilesti, unul din supravietuitorii tragicului accident din ziua de 24 mai 2004 trãieste cu aceeasi intensitate drama care i-a marcat tot restul vietii, lãsîndu-la la 22 de ani un om infirm. Desi nu-i face plãcere, Cornel Ciobanu îsi aminteste cu revoltã, dar si resemnare, clipa fatalã, cînd aflat în „taxiul mortii“, a trecut pe lîngã autocaminonul cu azotat de amoniu care a explodat. Nemteanul a rãmas fãrã un ochi, iar la atîtia ani distantã nu mai vede nici cu cel de al doilea ochi. I se poate afla în glas revolta fatã de un destin nedrept, care l-a marcat. Tînãrul lucra de doar cîteva zile ca taximetrist la o firmã romascanã, si primise comanda pentru a transporta doi clienti în Capitalã. „Trebuia sã duc douã persoane la Bucuresti.

Drumul pînã la Buzãu a decurs absolut normal. La un moment dat, am vãzut de la depãrtare o masinã rãsturnatã în sant. Întîi ne-a oprit un echipaj de Politie, apoi ne-a dat drumul sã ne continuãm drumul. Atunci s-a produs explozia de care nu-mi mai amintesc aproape nimic, mai bine zis vreau sã nu-mi mai amintesc. Zilele acestea tragedia a fost rememoratã la televiziuni. N-am avut tãria sã mã uit. De altfel, nici nu mai pot face acest lucru, pentru cã nu mai vãd nici cu al doilea ochi. Au fost atunci din cîte stiu 18 morti si 13 grav rãniti“, ne-a spus Cornel Ciobanu. Bãrbatul are acum 32 de ani. Putea fi un tînãr în toatã puterea, care sã munceascã sã-si întretinã familia cu doi copii, dar în ciuda operatiilor, pe brate si pe fatã i se vãd cicatricile. Marea lui dramã este însã în plan uman. La vîrsta aceasta este întretinut de pãrinti, care au lucrat cîndva în strãinãtate. Despre faptul cã între timp l-a pãrãsit si sotia refuzã sã vorbeascã. Mai tare îl doare indiferenta autoritãtilor, care n-au înteles cã dupã o asemenea dramã, un om trebuie sprijinit. Nu are nici un fel de venit, iar putinii banii pe care i-a primit în urma celor cîtiva ani cît s-a judecat cu firma rãspunzãtoare de tragedie i-a cheltuit prin spitale, cu operatiile. „Procesul de la Buzãu a fost strãmutat. Mi s-a fãcut atunci un soi de pensie de 400 lei, dupã care mi s-a tãiat de tot. Nu beneficiez decît de niste picãturi de pus în ochi. Am fost la Piatra Neamt la comisie si si-au bãtut joc de mine cu pensia aceea de nimic, asa cã acum nici mãcar pe aceea n-o mai am“, a spus Cornel. Acesta refuzã sã se gîndeascã la viitor si nu crede cã va reusi vreodatã sã se acomedeze cu viata de infirm.

Se pare că autocisterna era localizată la peste 100 de metri distanţă de TIR-ul răsturnat, iar Sorin Teşcan a coborât ca să asigure dispozitivul de stingere. Imediat după, un coleg a venit şi i-a cerut încă o rolă de furtun şi a urcat din nou în camion. Astfel că încărcătura a explodat la ora 5.50, la câteva minute de la sosirea maşinilor de pompieri.

I-am aruncat rola şi exact atunci a fost explozia. Pe moment chiar nu ştiam ce e. Nu se vedea nimic din cauza prafului. Am coborât din autospecială şi nu se vedea nimic la jumătate de metru. Apoi am auzit cum cad bucăţi din aer, după care m-am băgat sub cabina autospecialei ca să mă adăpostesc, a mai spus Sorin Teşcan

Pe lângă cei şapte pompieri, la Mihăileşti şi-au pierdut viaţa, în urmă cu 17 ani şi jurnaliştii Elena Popescu şi Ionuţ Barbu, care erau corespondenţi Antena 1, și au ajuns primii la locul în care tirul era răsturnat pe o parte, pe marginea carosabilului.