Ce poți păți dacă îți renovezi Postul de Poliție

Cunoaștem cu toții infrastructura din mediul rural, unde peste 800 de localități nu sunt racordate la un sistem de canalizare și alimentare cu apă curentă. Acesta poate fi considerat ghinionul celor ce doresc să îmbrace uniforma de polițist și ajung să lucreze la posturi de poliție comunale uitate de lume și de conducerea Ministerului Afacerilor Interne care nu a mai investit în renovarea clădirilor unde colegii noștri își desfășoară activitatea zi de zi.

Această situație trenează de mai bine de 20 de ani în ceea ce privește posturile de poliție comunale și nu numai, existând o acută lipsă de investiții în ceea ce privește renovarea și întreținerea sediilor secțiilor de poliție sau chiar a polițiilor orășenești, acestea rezistând în timp doar datorită dăruirii pentru această profesie și a dorinței de a lucra în condiții cât de cât umane a colegilor noștri, care în foarte multe situații, din banii proprii, au investit în materiale de construcție, reparându-și singuri sediile în care au ajuns să-și petreacă aproape jumătate din viață.

Din cauza acestei nepăsări și a lipsei de inițiativă privind investițiile de care a dat dovadă MAI, polițiștii privesc resemnați sediile și dotările instituțiilor de forță din serialele precum CSI Miami și de ce nu, Sherlock Holmes, că tot suntem la capitolul „În urmă cu două decenii”, știind că până când vor ieși la pensie nu vor apuca să vadă un prim-pas către modernizarea sediilor în care lucrează sau a dotării logistice atât de necesare în lupta contra fenomenelor infracționale.

A trecut deja un an de la preluarea mandatului, când ministrul Vela anunța cu surle și trâmbițe că pentru cele aproape 2000 de posturi de poliție comunale care au toalete în curte, va iniția un proiect de act normativ în baza căruia să poată fi identificată o axă pentru investiții prin intermediul Ministerului Dezvoltării, astfel încât sediile posturilor să fie renovate exact așa cum se întâmplă cu dispensarele medicale, însă până în prezent nu a fost efectuat vreun demers în acest sens.

Precizăm că toaletele la care ministrul Vela făcea referire reprezintă efectiv niște wc-uri improvizate (o groapă, patru pereți și un acoperiș) de către polițiștii care au avut ghinionul să fie repartizați în mediul rural, construcții pe care le-au executat din banii proprii pentru a nu fi nevoiți ca alături de cetățenii veniți în audiență pentru a le cere ajutorul, să-și facă nevoile fiziologice în curtea postului de poliție.

Să nu mai vorbim despre faptul că sediile nu sunt racordate la apă curentă, că în secolul vitezei și al tehnologiei informaționale, în perioada sezonului rece polițiștii sunt nevoiți să spargă lemne zilnic pentru a aprinde focul în sobele din teracotă care scot fum și care se încălzesc efectiv după 4 ore, deoarece nu se poate efectiv investi în întreținerea acestora, neexistând societăți sau personal calificat ale căror servicii să poată fi accesate conform legislației din domeniul achizițiilor publice de către instituția angajatoare, prin intermediul platformei electronice de achiziții.

Iar datorită acestui paradox în care polițiștii desfășoară activități zilnice în condiții demne de Evul Mediu, instituția în cadrul căreia lucrează nu investește în reabilitarea, renovarea sediului și îmbunătățirea condițiilor de lucru, măcar pentru respectarea demnității umane, unii dintre colegii noștri, sătui până în călcâie de nepăsarea instituției pe care o reprezintă, apelând efectiv la bună-credința sau chiar mila diverșilor cetățeni cu care au interacționat pentru a-și îmbunătăți într-o oarecare măsură condițiile de lucru.

Bineînțeles că o astfel de practică naște obligații și ulterior consecințe juridice, deoarece vrând nevrând, la mijloc va interveni factorul uman, polițiștii fiind astfel expuși din punct de vedere al integrității, ocazie cu care vor fi nevoiți să închidă ochii la micile abateri ale oamenilor de bine care le-au ajustat pe cât posibil condițiile de lucru.

Un astfel de exemplu a fost pus în practică în județul Iași, unde doi colegi din cadrul unui post de poliție comunal, în urmă cu câțiva ani, au cerut unui localnic să execute lucrări de termosistem la sediul postului, întrucât atât ei cât și  cetățenii veniți în audiență pentru a le cere ajutorul, nu făceau față efectiv frigului pe care trebuiau să îl îndure.

Valoarea lucrării efectuate la nivelul clădirii în care funcționa postul de poliție s-a ridicat la suma de 1600 lei, iar în lipsa demersurilor privind investițiile de reabilitare aflate în sarcina IPJ Iași și având în vedere indiferența de care a dat dovadă conducerea instituției față de condițiile în care polițiștii și comunitatea pe care aceștia o deserveau trebuiau să coabiteze pe perioada exercitării atribuțiilor de serviciu, cei doi colegi au fost nevoiți să analizeze importanța favorului făcut de către localnic pentru instituție și să-l raporteze la pericolul social al faptei pe care acesta o comisese.

Astfel că s-au văzut cumva forțați de împrejurările sociale și au trecut astfel cu vederea faptul că a fost depistat în timp ce conducea un autoturism ale cărui numere de înmatriculare provizorii erau expirate, alegând să nu-l mai sancționeze conform legislației în vigoare.

Aceiași doi polițiști, din dorința de a crea condiții cât de cât umane, pentru comunitatea pe care o deserveau, i-au cerut unei alte persoane să construiască o fântână în curtea sediului postului de poliție, din aceleași motive, lipsa investițiilor instituției pentru asigurarea unui cadru decent și igienic pentru desfășurarea activităților curente, existând situații în care cetățenii fie aveau nevoie de o cană cu apă, fie trebuiau să se spele pe mâini după ce erau amprentați sau după ce foloseau wc-ul insalubru și improvizat din curtea postului.

Această lucrare a fost evaluată la suma de 300 lei, polițiștii hotărând din aceleași considerente umane și sociale menționate anterior să nu-l amendeze pentru o abatere rutieră comisă, pe cel ce a contribuit la îmbunătățirea condițiilor de igienă la nivelul postului, atât pentru polițiști cât și pentru cetățenii localității.

În urma sesizării organelor judiciare cu privire la aceste aspecte, cei doi polițiști au fost condamnați la 2 ani și 8 luni și respectiv 2 ani de închisoare cu suspendare conform sentinței emise de către Curtea de Apel Iași  pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, iar celălalt pentru complicitate la comiterea acestei infracțiuni.

Așadar, putem considera că avem de a face cu o mită pe care cei doi polițiști au luat-o, dacă se poate spune, chiar în folosul comunității pe care o deserveau. Închipuiți-vă că și în prezent, majoritatea polițiștilor din mediul rural lucrează în sedii insalubre, în aceleași condiții mizere de mai bine de 20 de ani încoace, în contextul pandemiei care face tot mai multe victime, cele mai multe făcând parte din categoria celor care nu pot avea acces la condiții de igienă minimale.

Facem apel pe această cale la toți colegii noștri din teritoriu să nu mai investească din propriile salarii în clădirile în care-și desfășoară activitatea, să nu mai cumpere materiale de curățare a geamurilor, birourilor sau pardoselei și să nu recurgă la gesturi care oricum ar părea, eludează prevederile legislației în vigoare și le pătează demnitatea și onoarea, riscând astfel să-și piardă definitiv cariera profesională tocmai din cauza nepăsării instituției pentru care lucrează, o instituție care la nivel declarativ se dorește a fi una europeană, dar care nu dă 2 lei pe proprii angajați.

Iar în final, îndemnăm conducerea MAI să se aplece asupra sediilor unităților de poliție din țară prin investiții, astfel încât colegii noștri să poată avea acces la condiții de igienă ce țin de un bun simț minimal, pentru a nu deveni victime ale coroavirusului sau ale altor boli infectocontagioase ai căror factori declanșatori sunt reprezentați de igiena precară.

Viitorul ne aparține!

Echipa Sindicatului Europol