Sat. Dec 15th, 2018

DINTR-UN CAR ÎNCĂRCAT NE-AM ALES C-UN…? – editorial

Când eram mic, îmi aduc aminte, mă mai ducea tata pe Stadionul Moldova. Nu-s eu mare amator de sport, dar atmosfera aproape electrizantă de la meciurile Laminorului mă prindea, vrând nevrând.  Am vazut tribunele alea pline de oameni. Cu mâinile pe sus, cu sticla de bere alături și cu nelipsitele semințe, romașcanii erau acolo, să își susțină prietenii, colegii de muncă. Și băieții de pe teren dădeau randament. Jucau nu doar pentru scor, ci și pentru cei din tribună. Iar cei din tribună aveau un motiv să se simtă mândri.

Dar asta era pe vremea aia nașpa, de tristă amintire.

De câțiva ani transmitem live, pe facebook – după cum știți – meciurile CSM Roman, tot de pe Stadionul Moldova, încercând să nu prindem în cadru și tribunele goale și gri. Și capturăm, de-o vreme la fiecare meci, înfrângerile pe care “ai noștri” le înregistrează. Din păcate și partea de handbal e la fel. Meci, întrângere. Meci, înfrângere. Meci… Ajunsesem să cred că, de fapt, nici nu există intenția de-a câștiga, ci doar de-a fi pe teren, ca Federația să nu poată spune ceva.

Trei ani s-a desfășurat, la Roman, Festivalul Național de Teatru “Dan Alecsandrescu”. Romașcanii au venit, doritori de ceva nou. Nu se mai tine, cel puțin în 2018, din lipsă de fonduri. Ce-o să fie în viitor, nu știu. Deocamdată, nici sponsorii, nici oficialii nu s-au arătat interesați. Municipalitatea marșează pe ideea sălii mari din clădirea Palatului Administrativ, dar orice om care a ieșit vreodată pe scenă va spune că acolo nu e loc de făcut teatru, ci conferințe. Nu din răutate ci pur și simplu pentru că spațiul nu este făcut pentru așa ceva.

Tot în perioada aia urâtă, mergeam la Cinema. Aveam de unde alege, că erau 3, pe vremea copilăriei mele. Erau, pentru că nu mai e nici unul. Se promit trei săli în Centrul Multicultural Unirea. Probabil vor ajunge să fie trei săli tot pentru conferințe. Se vorbise și de posibilitatea amenajării acelui spațiu pentru teatru. Desigur, vor fi trei săli. Dar nu pentru teatru. Sau o să fie, ca să nu poată spune nimeni că nu a existat intenția, dar inutilizabile pentru teatru. Iar când publicul romașcan se va sătura să meargă la cinema, acele săli vor ajunge, ați ghicit, săli de conferință. Te miri, desigur, de nivelul intelectual al romașcanilor, de vreme ce vor avea atâtea săli pentru conferințe…

La final, ce avem? Cinema nu, teatru nu, fotbal nu pentru multă vreme – scriu colegii de la inroman.ro, handbal nu. Păi nu putem trăi numai cu nunți, nu?

Cum se distrează romașcanul? Păi, ori își cheltuie banii în alte orașe ori așteaptă să mai facă Primăria vreun festival, ceva, că motive ar fi destule, la care să se delecteze cu niște mititei, niște bere și niște muzică populară, dar cu artiști neaparat din altă parte, pentru că tinerii talentați din Roman nu merită să fie și plătiți.

Și atunci, unde e mândria de care se tot vorbește? Cu ce ne lăudăm? Unde este acel plus valoare, de care am auzit încă de pe vremea lui Laurențiu Leoreanu? Că eu văd că mergem numai în jos…

Cristian Foghel

Cristian Foghel

editorialist

Am lucrat multă vreme în mass-media. Radio, presă scrisă, TV. Timp de 2 ani am scris pe blogul personal guralaureche.blogspot.ro, în paralel cu realizarea emisiunii cu același titlu (GuraLaUreche – emisiune cu și despre blogeri, user generated content), apoi am trecut pe platforma romașcani.ro după care, timp de 6 ani am scris pe blogul personal cristianfoghel.ro.

Editorialele scrise pe roman24.ro nu sunt altceva decât opiniile mele personale. Dacă sunteți, sau nu, de acord cu ele, puteți să îmi spuneți, folosind simbolurile de mai jos. Aștept să comunicăm!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.