Editorial – Mergem înapoi, pentru că într-acolo privim!

De cinci sute de milioane de ori am auzit păreri despre ”de ce anume nu merge țara asta înainte”. Despre ”care anume e motivul pentru care nu evoluăm”. Despre ”de ce anume nu avem o țară ca afară”, deși ne-o dorim cu toții.

Răspunsul e în titlu și este cât se poate de simplu. Mergem, înapoi, pentru că aia e direcția în care privim. Pentru o bucățică de putere și pentru a neasigura că scaunul nostru nu este amenințat de nimeni, scormonim în trecutul contra-candidatului până la a șaptesprezecea generație, doar-doar om găsi ceva cu care să-l discredităm. Și pierdem atât de mult timp făcând asta, încât nu mai avem timp să privim înainte, în direcția spre care ar fi normal să ne uităm.

Înainte e dezvoltarea, înainte e viziunea, înainte e evoluția. Cui îi pasă că, pe vremea lui Ceaușescu – când volens-noles erai membru de partid – X sau Y au fost membri de partid?! Eu am fost pionier și UTC-ist și uite că îmi pot face treaba astazi fără să mă simt rușinat că am făcut parte din Șoimii patriei! Sunt convins că cei din Parlament au fost membri de partid. De ce sunt convins? Pentru că au niște vârse care arată, fără putință de tăgadă că pe vremea aia erau destul de în vârsta încât să fi fost membri de partid. Așa, și? Au fost, acum nu mai sunt. Comuniști, adică…

Serios, numai mie mi se pare că pierdem vremea scormonind in trecutul glorios al unuia sau al altuia, în loc să ne asigurăm că deciziile luate pentru viitor sunt cele potrivite? Cum ar fi retragerea geografiei de la bacalaureat? Sau reînființarea școlilor profesionale? Sau planurile pentru următorii 20 de ani?

Mie mi se pare că n-avem timp de vizionari, pentru că ne uităm la pensionari…