Gabriel Gavrilescu – omul care nu regretă că a ales această meserie

„Fii bun de câte ori se poate. Și întotdeauna se poate.” Dalai Lama
Plt. adj. Gavrilescu Gabriel este pompier la Detașamentul din Târgu-Neamț din anul 2006 și este o piesă foarte importantă, ca fiecare dintre ceilalți colegi, din mecanismul care s-a creat în timp pentru a răspunde prompt la orice situație de urgență.

Gabriel este comandant de echipaj și conducător autospeciale dar și paramedic. Ca toți ceilalți, nu se dă în lături de la nimic când vine vorba de serviciu: participă la toate misiunile: stingerea incendiilor, inundații, asistență medicală și prevenire. Orice sarcină primită o îndeplinește cu responsabilitate și dăruire.
Gabriel Gavrilescu este un om modest, crescut într-o familie în care a învățat să prețuiască respectul, bunul-simț și bunele maniere. În anul 2003 a înțeles că meseria pe care o vrea este cea de pompier. După terminarea liceului a încercat să urmeze cursurile Facultății de Pompieri însă nu a reușit. Soarta i-a acordat o șansă, cea de a avea contact direct cu pompierii: la sfârșitul anului 2003 a fost înrolat ca militar la Detașamentul depompieri Târgu-Neamț, pentru o perioadă de un an.

Din septembrie 2006 activează la ISU Neamț, în cadrul Detașamentului de pompieri Târgu-Neamț
Nu știe când a trecut timpul, pentru că tocmai s-au împlinit 20 de ani de activitate. Douăzeci de ani cu multe încercări, cu momente grele, cu satisfacții, cu oameni care au venit și au plecat din viața sa, dar, mai presus de toate, douăzeci de ani care l-au ajutat să devin omul de astăzi. Și totuși, acești ani i-au adus o familie numeroasă, dar și o familie profesională — oameni pe care ai vrea să-i ai mereu alături.

“Nu este o meserie ușoară. Ba din contră. Te solicită din plin și te pune la încercare în cele mai neașteptate moduri. Dar satisfacția că poți fi de folos oamenilor în cele mai grele momente ale vieții lor acoperă în întregime zgomotul adrenalinei din sânge atunci când auzi alarma.
Intervenții grele? Ooo, dar nu se pune problema așa… Noi nu cântărim dificultatea solicitărilor pe care le primim. Pentru noi, fiecare intervenție înseamnă oameni care au nevoie de ajutor.

Dar ceea ce apasă cel mai greu este suferința din ochii oamenilor pe care îi întâmpinăm. Pentru că, da… ne pasă.”
Sunt 20 de ani. Mult timp. Multe intervenții. Nu și le amintește chiar pe toate, dar una a rămas…. Prima intervenție. Incendiu. Persoană decedată. Copil.
Despre colectiv? Brav! Așa i-a venit. Oameni faini. Caractere puternice. O echipă bună.
Alături de colegi, Gabriel continuă să se pregătească permanent, pentru că este important să țină pasul cu provocările — din ce în ce mai multe și din ce în ce mai complexe.
“Viața este frumoasă. Și merge înainte, indiferent de probleme. Așa că trăiți-o din plin. Bucurați-vă de oameni, de familie, de momentele simple și de fiecare zi în care aveți posibilitatea să faceți bine. Pentru că, până la urmă: fii bun de câte ori se poate…și întotdeauna se poate.”