December 6, 2021

Întrunirea Consiliului Pastoral Diecezan la Roman

Sesiunea de toamnă a Consiliului Pastoral Diecezan (CPD) a avut loc sâmbătă, 13 noiembrie 2021, în Aula “Preot Petru Albert” a Institutului Teologic Franciscan din Roman, cu începere de la ora 10.30. Menirea acestui Consiliu Pastoral este de a căuta să descopere problemele legate de activităţile pastorale în dieceză, să le examineze şi să propună soluţii practice.

Consiliul este format din “credincioşi creştini care sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, atât clerici şi membri ai institutelor de viaţă consacrată, cât mai ales laici, care sunt desemnaţi conform criteriilor stabilite de episcopul diecezan”. Astfel, sunt 19 membri de drept, care coordonează diferite oficii din cadrul diecezei; 11 preoţi şi 20 de laici aleşi din cele 11 decanate ale diecezei; 5 reprezentanţi ai unor asociaţii care activează în dieceză, 4 persoane consacrate din diferite ordine şi congregaţii religioase şi 10 membri aleşi de episcopul diecezan.

Consiliul Pastoral actual a fost constituit pentru o perioadă de cinci ani, conform canoanelor din Dreptul Canonic şi prescripţiilor Statutului promulgat de episcopul Iosif Păuleţ. În urma restructurării decanatelor diecezei şi a transferurilor de preoţi, la începutul acestei luni au avut loc eliberări din funcţie şi numirea unor membri noi în CPD. Astfel, alături de episcopul diecezan Iosif Păuleţ şi de episcopul auxiliar Petru Sescu, au participat fizic la întâlnire 53 de preoţi, persoane consacrate şi laici.

A treia întrunire a noului Consiliu Pastoral Diecezan a fost deschisă de preotul Alois Moraru, secretar general al CPD, care, după un moment de rugăciune condus de Preasfinţitul Iosif Păuleţ, a prezentat succint procesul verbal al reuniunii anterioare, din 24 aprilie 2021, subliniind unele aspecte care au fost implementate deja în dieceză, a prezentat ordinea de zi şi modul în care se va desfăşura această sesiune, conştientizând adunarea despre bucuria de a fi împreună şi a munci pentru binele Bisericii locale.

Având deja o experienţă de 16 ani, Consiliul Pastoral Diecezan al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi-a propus o nouă abordare a chestiunilor pastorale sesizate în comunităţile diecezei, oferind numeroase modalităţi de analiză şi comunicare. Astfel, unii din membri CPD au oferit răspunsuri în scris la provocările trimise prin mijloacele moderne de comunicaţie, iar toţi cei prezenţi şi-au putut exprima punctele de vedere în cadrul celor şase ateliere de lucru care s-au organizat în partea a doua a întâlnirii. Pentru a lăsa mai mult timp acestor dezbateri, au fost prezentate doar două teme.

Prima temă a fost prezentată de părintele Daniel Iacobuţ, vicar episcopal al Secţiunii “Pastoraţie” din cadrul Curiei Episcopale de Iaşi, care a insistat asupra elaborării şi implementării unui proiect pastoral unitar în Dieceza de Iaşi. După ce responsabilii oficiilor din această secţiune pastorală, în perioada 16-18 aprilie a.c., au participat la a doua întâlnire din cadrul proiectului de a iniţia un asemenea plan pastoral, “început de secţiunea «Pastoraţie», dar deschis către întreaga dieceză”, s-a elaborat un chestionar ce a fost trimis în parohiile diecezei şi în mediul online, prin www.ercis.ro, s-au primit 2.335 de răspunsuri la acest chestionar (1987 răspunsuri primite în urma popularizării în parohii şi 348 răspunsuri primite online prin intermediul www.ercis.ro), care au fost analizate, sintetizate şi prezentate la diferite întruniri ale preoţilor şi laicilor din Dieceza de Iaşi.

Printr-o prezentare amplă, părintele Daniel a făcut doar o introducere a proiectului “Elaborarea şi implementarea planului pastoral unitar al Diecezei de Iaşi”, arătând mai întâi cuprinsul raportului sondajului de opinie “Glasul tău în Biserică” şi eşantionul respondenţilor. Apoi a prezentat pe scurt rezultatele obţinute în urma sintezelor făcute, pe şase categorii de teme: trăirea credinţei prin mărturisire, percepţia credincioşilor faţă de Biserică şi aşteptările lor, percepţia credincioşilor faţă de propria lor misiune în Biserică, familia creştină şi Biserica, tinerii şi Biserica, domenii de formare spre care trebuie să se îndrepte Biserica. Respondenţii participanţi la cercetare îşi au, în proporţie majoritară, reşedinţa pe teritoriul Diecezei de Iaşi (90,1% / eşantion 1987, respectiv 77,3% / grup 348). În majoritate, subiecţii din ambele eşantioane sunt persoane laice (88,1%, respectiv 91,7%), dar în eşantionul mare (cel dirijat, cu 1987 respondenţi), 7,9% sunt persoane consacrate şi 4% preoţi. În ceea ce priveşte statut marital, subiecţii căsătoriţi sunt reprezentaţi în proporţie de 44,6%, (respectiv 57,7 în grupul de comparaţie), iar cei necăsătoriţi de 43,2% (respectiv 33,8%), dar 8,1% din eşantionul principal sunt persoane văduve.

Analizând trăirea credinţei prin mărturisire, s-au constatat nouă variabile: valorile inspirate de credinţă; influenţa credinţei asupra deciziilor personale; percepţia / raportarea la Dumnezeu; experienţele care duc la apropierea de Dumnezeu; percepţia lui Isus Cristos; comportamentele / practicile care exprimă trăirea credinţei; existenţa unui îndrumător spiritual; motivaţia care hrăneşte credinţa; credinţa în timpul pandemiei de coronavirus. Valorile inspirate de credinţă sunt: rugăciunea, răbdarea şi fidelitatea. Se poate deduce că percepţia vieţii la credinţă este una restrictivă: să mă rog, să am răbdare, să suport/să fiu fidel/onest, dar se constată o slabă deschidere şi dăruire spre aproapele (altruism, voluntariat, fraternitate). Percepţia / raportarea la Dumnezeu este pozitivă în proporţie majoritară, accentul cade pe un Dumnezeu iubitor, milostiv şi atotputernic. Doar un sfert dintre respondenţi au făcut referinţă la un Dumnezeu justiţiar, care împarte dreptatea, sau la un Dumnezeu responsabil de răul din lume. Pentru credincioşii respondenţi, Isus Cristos este Mântuitorul (60,7%), Fiul lui Dumnezeu (53,5%) şi Prieten (29,2%). 83% dintre credincioşi au răspuns că îşi trăiesc credinţa prin participarea duminica la Liturghie, 73,3% prin rugăciune, 63,9% primind Sfânta Împărtăşanie şi 56,6% mergând la Sfânta Spovadă. Se poate observa rodul muncii îndrumătorului spiritual şi efectele grupurilor parohiale, căci aceste categorii de persoane sunt mai înclinate atât spre participarea la Sfânta Liturghie şi spre practica sacramentală, cât şi spre mărturisire, caritate şi mărturia vieţii prin exemplu personal. Participanţii la studiu au avut posibilitatea de a răspunde deschis la întrebarea: “Care sunt experienţele care te apropie mai mult de Dumnezeu?” Răspunsurile au fost grupate în şase categorii: experienţa trăirii fragilităţii umane şi a momentelor fericite (de intervenţie divină); Sfânta Liturghie şi celelalte celebrări sacramentale; rugăciunea personală şi comunitară; comunitatea Bisericii prin stilul şi conţinutul iniţiativelor sale; viaţa de familie prin provocările şi realizările ei; iubirea şi grija faţă de aproapele. Din perspectiva pastorală, rezultatele obţinute la chestionar privind trăirea credinţei prin mărturisire aduc în atenţie următoarele aspecte: rolul important al familiei, al grupurilor parohiale şi al directorului spiritual în transmiterea credinţei şi în maturizarea credinţei; practicile care exprimă trăirea credinţei îmbracă în general o formă liturgico-sacramentală; o slabă deschidere spre transmiterea credinţei prin mărturisire, caritate şi exemplu personal.

Un alt capitol atent cercetat a fost percepţia credincioşilor faţă de Biserică şi aşteptările lor. Analiza a fost realizată din perspectiva a şase variabile: reprezentarea Bisericii de către credincioşi; aşteptările credincioşilor de la Biserică; domeniile în care ei consideră ar trebui să fie mai prezentă Biserica locală; motivul/le care ar duce la îndepărtarea unui creştin de Biserică; percepţia credincioşilor asupra preoţilor şi persoanelor consacrate; numirea / identificarea evenimentelor diecezane care au avut un rol important în viaţa credincioşilor. Legat de acest subiect a fost abordată şi tema percepţiei credincioşilor faţă de propria lor misiune în Biserică. Tema a fost abordată prin analiza următoarelor şase variabile: dorinţa credincioşilor de a se implica în Biserică; aprecierea nivelului/gradului în care laicii sunt încurajaţi să se implice în viaţa comunităţii creştine; elementele de atracţie la Sfânta Liturghie; conţinuturile de credinţă pe care credincioşii doresc să le aprofundeze; modalitatea prin care o comunitate parohială poate trăi dimensiunea misionară în viaţa de zi cu zi; rolul pe care activitatea caritativă îl are în misiunea comunităţii parohiale din care face parte.

Următoarele capitole de analiză au vizat familia şi tinerii. “Familia creştină şi Biserica” a fost verificată prin câteva elemente esenţiale ale situaţiei actuale: formarea insuficientă pentru viaţa de familie, educaţia copiilor şi a tinerilor, dependenţe (alcool, droguri, jocuri, pornografie etc.), momente de criză personală şi de cuplu, divorţul, problemele economice, migraţia, separarea, căsătoriile mixte, deschiderea faţă de viaţă, lipsa de însoţire din partea Bisericii, susţinerea tinerilor în urmarea unei vocaţii, atenţia faţă de persoanele vârstnice şi necunoaşterea metodelor naturale. Tema “Tinerii şi Biserica” a fost analizată prin răspunsurile la patru întrebări: Cum contribuie credinţa la creşterea unui tânăr? Cum anume trăiesc tinerii credinţa? Ce poate oferi un tânăr Bisericii şi comunităţii de care aparţine? Care au fost dificultăţile întâmpinate de tineri în perioada pandemiei? În final, au fost analizate domeniile de formare spre care trebuie să se îndrepte Biserica în timpurile actuale.

Vicarul episcopal al Secţiunii “Pastoraţie” a prezentat şi câteva concluzii privind aşteptările credincioşilor de la Biserică, pe care le-a sintetizat în şapte puncte: 1) O Biserică ce doreşte să ajute, să sprijine, să aibă grijă de persoanele în nevoie (săraci, bolnavi, bătrâni), de persoanele în drumul lor de credinţă, de tinerele generaţii şi de persoanele aflate în momente dificile sau de criză. 2) O Biserică vie, capabilă să se implice într-o manieră activă, responsabilă şi atrăgătoare în viaţa societăţii, în viaţa comunităţii de credinţă (a parohiei), în viaţa de familie şi în educarea copiilor şi tinerilor. 3) O Biserică în stare permanentă de primire a oamenilor şi de ieşire spre ceilalţi, care dă dovadă de apropiere faţă de oameni şi de Dumnezeu, de deschidere şi empatie, primire, acceptare şi înţelegere, răbdare, ascultare şi prietenie, precum şi de comunicare sinceră cu toate categoriile de persoane. 4) O Biserică fidelă naturii sale de familie a lui Dumnezeu şi comunitate de valori prin: comuniunea cu Dumnezeu şi adeziunea la Evanghelia lui Isus Cristos; credinţa hrănită de rugăciune; participarea la sacramente, în special la Sfânta Liturghie; reconcilierea, comuniunea şi unitatea dintre membrii ei; iubirea trăită prin fapte de caritate. 5) O Biserică capabilă să ofere orientare şi însoţire prin: atragerea diferitelor categorii de persoane pentru a se apropia de Dumnezeu; însoţire pe drumul de urmare a lui Cristos; formarea la rugăciune, meditaţie, viaţă spirituală; călăuzire spre speranţa mântuirii. 6) O Biserică atentă la formarea şi mărturia reprezentanţilor ei prin: grija faţă de formarea iniţială şi permanentă, respectul şi recunoaşterea valorii şi sacrificiului acestora, corectarea unor comportamente neconforme cu Evanghelia şi atenţia faţă de modul de a celebra şi a predica al păstorilor. 7) O Biserică capabilă de convertire şi reînnoire prin: capacitatea de a-şi adapta limbajul şi stilul de activitate la oamenii de azi, un raport curajos şi evanghelic cu lumea politică, transparenţă şi corectitudine în gestionarea resurselor materiale, comunicare sinceră cu toate categoriile de persoane, oferirea de exemple şi modele în trăirea vieţii creştine şi încurajarea dialogului ecumenic.

În urma acestei activităţi laborioase de a analiza cele 2.335 de seturi de răspunsuri la întrebările puse de echipa condusă de părintele Daniel Iacobuţ, s-au cristalizat o viziune a conducerii Diecezei de Iaşi, concretizată printr-un program clar: Biserica locală de Iaşi îşi propune să fie tot mai mult o comunitate catolică misionară, înrădăcinată în Cristos, ancorată în realitate, aproape de oameni şi angajată în mărturisirea credinţei prin trăirea iubirii. De aici trebuie să pornească patru priorităţi însoţite de câte două obiective: 1) Formarea pentru creşterea în credinţă: a) formarea operatorilor pastorali (cateheţi, animatori, consilii pastorale, preoţi etc.); b) actualizarea catehezei de iniţiere creştină. 2) Însoţire pastorală şi comunitară: a) elaborarea de itinerarii de discernământ vocaţional; b) însoţirea specifică în situaţiile de criză. 3) Creşterea comuniunii ecleziale: a) întărirea simţului de apartenenţă la comunitatea parohială; b) întărirea relaţiilor comunitare prin valorizarea carismelor. 4) Mărturia curajoasă şi respectuoasă: a) încurajarea implicării active şi respectuoase; b) trăirea în mod coerent cu bucurie şi entuziasm a Evangheliei în mijlocul lumii.

Moderatorul întâlnirii a amintit apoi de evenimentul care a avut loc duminică, 17 octombrie 2021, când în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 18.00, în catedrala “Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi s-a deschis la nivel diecezan parcursul sinodal al Sinodului Episcopilor, care se va desfăşura între anii 2021 şi 2023, despre sinodalitatea Bisericii, având tema “Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare, misiune”. Pentru a înţelege mai bine această iniţiativă care a început la nivelul Bisericii Universale duminică, 10 octombrie 2021, prin Sfânta Liturghie prezidată în Bazilica “Sfântul Petru” din Vatican de către Papa Francisc, a fost invitat să ne vorbească părintele Felix Roca sr., numit referent diecezan pentru Sinodul Episcopilor.

În expunerea sa, părintele Felix a prezentat trei seturi de idei: despre scopul acestui sinod, despre scopul procesului sinodal diecezan şi despre itinerarul procesului sinodal în Dieceza de Iaşi. Mai întâi a fost explicată tema Celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor: “Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare şi misiune”, care se va încheia în luna octombrie 2023. Constatând că scopul acestui sinod este de a oferi o oportunitate întregului popor al lui Dumnezeu de a discerne împreună calea prin care să devină o Biserică mai sinodală, au fost propuse două întrebări fundamentale: 1) Cum se realizează astăzi acest “a merge împreună” la diferite niveluri (de la nivelul local la cel universal), permiţând Bisericii să proclame Evanghelia? 2) Ce paşi ne îndeamnă Duhul să facem pentru a creşte ca Biserică sinodală? În continuarea expunerii, responsabilul Oficiului pentru Pastoraţia Copiilor, Tinerilor şi Asociaţiilor a arătat care este scopul procesului sinodal diecezan vorbind despre o “fază de ascultare în Bisericile locale”, care are loc prin promovarea unui amplu proces de consultare în perioada octombrie 2021 – august 2022. Pentru a sistematiza această activitate la nivel diecezan au fost conturate zece nuclee tematice: tovarăşi de drum, ascultarea, luarea cuvântului, celebrarea, coresponsabili în misiune, dialogând în Biserică şi în societate, cu celelalte confesiuni creştine, autoritate şi participare, discernământ şi decizie, formare pentru sinodalitate. Implementarea acestui proces sinodal în Dieceza de Iaşi se face prin multiple iniţiative prin intermediul cărora să se realizeze această amplă consultare la nivel diecezan, distribuirea unor materiale de informare (broşuri, cărţi, articole, situri internet etc.) şi organizarea unor evenimente diecezane sau parohiale. Detalierea acestor idei a revenit tuturor participanţilor care au trebuit să analizeze ce anume ar trebui să facem în Biserica noastră locală pentru a creşte în comuniune, participare şi misiune (adică “a merge împreună”).

După prezentările făcute de cei doi conferenţiari, s-au organizat şase ateliere de lucru, în care s-au analizat patru chestiuni (1) Dintre toate rezultatele chestionarului, care v-a provocat cel mai mult la reflecţie/meditaţie? De ce? 2) Care element din viziunea despre Biserică, precum şi dintre priorităţile sale îl consideraţi cel mai important şi urgent de aplicat? De ce? 3) Ce anume ar trebui să facem în Biserica noastră locală pentru a creşte în comuniune, participare şi misiune (adică “a merge împreună”)? 4) Sugeraţi câteva teme pentru noul an pastoral 2021-2022.) şi fiecare participant a putut să-şi prezinte punctele de vedere, sugestiile şi criticile constructive. O parte din sutele de răspunsuri la aceste întrebări au fost prezentate apoi în plen şi sintetizate într-un proces verbal ce va fi înaintat Episcopului diecezan şi Oficiilor care au propus aceste teme de interes eparhial. Câteva orientări au fost făcute atât de vicarul general Egidiu Condac, cât şi de episcopul auxiliar Petru Sescu.

După 175 de minute de ascultare, analiză şi expunere a răspunsurilor găsite la chestiunile supuse dezbaterii, a treia întrunire a noului Consiliu Pastoral Diecezan al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (a patra “echipă”, după cele din 2005-2010, 2010-2016 şi 2016-2020) a fost conchisă de Preasfinţitul Iosif Păuleţ, care a făcut alte scurte precizări, a mulţumit secretariatului şi membrilor prezenţi, invitându-i pe toţi la rugăciune şi la agapa oferită de fraţii franciscani.

Pr. Alois Moraru,
secretar general CPD

Sursa ercis.ro

ȘtiiCă?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.