Noua lege a carantinei a intrat în vigoare: internare obligatorie pentru 48 de ore și cum poate fi detașat personalul medical

Legea carantinei intră în vigoare începând de astăzi, marți, 21 iulie, iar potrivit acesteia internarea persoanelor infectate cu noul coronavirus poate fi impusă fără acordul acestora doar pentru 48 de ore.

Internarea și carantina individuală pot fi atacate în instanță. Mai mult de atât, ordinele șefului Departamentului pentru Situații de Urgență și actele prin care se instituie măsurile din lege pot fi contestate în justiție de oricine se consideră vătămat într-un drept ori într-un interes legitim.

Potrivit legii, carantinarea unei zone se decide atunci când procentul persoanelor infectate din respectiva zonă depășește pragul stabilit de Institutul Național de Sănătate Publică. Șeful DSU este cel care dă ordinul de carantinare a unei localități sau chiar județ, urmare a deciziei Comitetului Județean pentru Situații de Urgență. Doar în cazul în care se decide instituirea carantinei pentru două sau mai multe județe învecinate este necesară și validarea Comitetului Național pentru Situații de Urgență.

Autoritățile sunt obligate, prin lege, să publice zilnic separat testele pentru cazurile noi și retestările, la nivel național și pe județe.

 

 

Carantina individuală

– Persoanele care sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel național, european și internațional de către organismele competente în domeniu și persoanele care au intrat în contact direct cu cel puțin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă vor intra în carantină la domiciliu sau într-un spațiu special amenajat de autorități.

– Reprezentantul Direcției de Sănătate Publică decide carantinarea unei persoane care a refuzat măsura sau care a încălcat-o deși a acceptat-o inițial. Decizia se emite în cel mult 8 ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control, după caz, și se comunică de îndată persoanei în cauză, care poână la așteptarea deciziei trebuie să stea în izolare.

– Măsura carantinării individuale se instituie „pe durata perioadei de incubație specifice bolii infectocontagioase suspicionate”.

– Persoanele care nu respectă măsura de carantină la domiciliu sau la locația declarată au obligația
de a suporta cheltuielile carantinării în spațiul special desemnat de autorități.

– Carantina pentru persoanele care sosesc în România se instituie prin hotărâre a Comitetului Național pentru Situații de Urgență. Hotărârea CNSU este act administrativ și poate fi atacată.

Izolarea

– Această măsură se instituie pentru persoanele bolnave cu semne și simptome sugestive specifice
definiției de caz, precum și pentru persoanele purtătoare ale virusului, care sunt asimptomatice. Izolarea se poate face la domiciliu, la locația declarată de respectivele persoane sau, după caz, în unități sanitare sau în locații alternative atașate acestora, pe o perioadă determinată.

– Când o persoană refuză izolarea, medicul informează de îndată direcția de sănătate publică
județeană sau a municipiului București, care, în termen de cel mult două ore, va emite decizia prin
care confirmă sau infirmă măsura izolării recomandată de medic, în unitatea sanitară sau într-o locație
alternativă atașată acesteia. Decizia are caracter individual și se comunică de îndată persoanei în
cauză.

– Dacă o persoană încalcă izolarea la domiciliu, direcția de sănătate publică poate decide izolarea acesteia într-un spital sau într-o unitate atașată acestuia.

Internarea

– Izolarea se instituie cu acordul persoanelor vizate, iar în lipsa acestuia, atunci când medicul constată riscul de transmitere a bolii, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locație alternativă atașată unității sanitare, în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice și a evaluărilor biologice, până la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore. Cel mai târziu la expirarea acestui termen, medicul
recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locație alternativă atașată
unității sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locația declarată de aceasta.

Carantina unei zone

– Carantina zonală se instituie prin ordin al șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau al persoanei desemnate de acesta, în baza hotărârii comitetului județean pentru situații de urgență, la propunerea direcției de sănătate publică teritoriale și cu avizul Institutului Național de Sănătate Publică.

– Atunci când este vorba despre o decizie care vizează două sau mai multe județe învecinate, hotărârea trebuie validată și de Comitetul Național pentru Situații de Urgență, în cel mult 48 de ore.

– Carantina zonală se instituie atunci când se constată că riscul răspândirii comunitare nu poate fi controlat prin alte metode, iar procentul persoanelor infectate este peste pragul stabilit de Institutul Național de Sănătate Publică.

Comunicarea

– Institutul Național de Sănătate Publică, pe toată perioada situației de risc epidemiologic și
biologic, pentru prevenirea introducerii și limitarea răspândirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul
național, are obligația de a comunica zilnic numărul cazurilor noi, numărul cazurilor retestate și
numărul total de teste pentru cazurile noi și cazurile retestate, raportate separat, la nivel național și
județean, inclusiv după criteriul domiciliului persoanei testate.

– Ordinele șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau ale persoanei desemnate de acesta se aplică, de îndată, de autoritățile competente și se publică pe site-urile oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului pentru Situații de Urgență și Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

– Ordinele șefului DSU sau ale persoanei desemnate de acesta, cu caracter normativ se publică, de îndată, în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ce poate fi contestat în instanță

– Ordinele șefului DSU sau ale persoanei desemnate de acesta pot fi contestate de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

– Toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor din lege pot fi atacate de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim la instanța competentă, cu acțiune în anulare la instanța de judecată competentă, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie, în termen de 5 zile de la publicarea actului administrativ în Monitorul Oficial al României sau de la data luării la cunoștință a conținutului actului în cazul nepublicării acestuia. Instanța competentă să soluționeze acțiunea în anulare formulată împotriva actelor administrative este curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază teritorială se află sediul autorității emitente.

– Acțiunea în anulare este soluționată de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși
15 zile de la data sesizării legale a instanței, în completuri formate din 3 judecători. Primul termen de judecată este de maximum 5 zile de la data înregistrării acțiunii în anulare, iar termenele ulterioare nu pot depăși 10 zile în total. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare. Hotărârea primei instanțe poate fi atacată cu recurs în maximum două zile de la comunicare. În vederea soluționării recursului, dosarul se înaintează în aceeași zi la Înalta Curte de Casație și Justiție, în format scris sau electronic. ICCJ se pronunță în complet de 5 judecători, în termen de 5 zile de la sesizare, prin hotărâre definitivă. Hotărârea definitivă prin care s-a anulat actul administrativ cu caracter normativ se publică în 24 de ore de la pronunțare în Monitorul Oficial.

– Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim prin internarea pentru 48 de ore poate introduce acțiune la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are reședința ori la judecătoria în a cărei circumscripție este situat spațiul sau unitatea sanitară în care este izolată, solicitând anularea actului. Cererile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru. Judecarea cererii se face în cel mult 24 de ore, hotărârea este definitivă, iar motivarea este redactată de îndată.

– Persoanele suspuse măsurii carantinei individuale sau pentru care medicul a recomandat internarea sau izolarea peste termenul de 48 de ore pot introduce, în cel mult 24 de ore de la data comunicării deciziei direcției de sănătate publică, acțiune la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își au reședința ori la judecătoria în a cărei circumscripție este situat spațiul sau unitatea sanitară în care se află, solicitând anularea actului administrativ contestat, revizuirea sau încetarea măsurii. Cererile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru. Judecarea cererilor se face de urgență, în termen de cel mult
48 de ore. Instanța poate amâna pronunțarea cu cel mult 24 de ore, iar redactarea hotărârii se face în aceeași zi.

Până la pronunțarea hotărârii instanței, persoana în cauză va fi monitorizată de către medic, zilnic
sau când situația o impune. Hotărârea primei instanțe este executorie și poate fi atacată cu apel în termen de două zile de la comunicare, care se soluționează în maximum 24 de ore.

Detașarea personalului medical

– În situații de risc epidemiologic și biologic, personalul medical, paramedical și auxiliar specializat din sistemul public poate fi detașat cu acordul persoanei detașate, iar în lipsa acestuia, în condițiile prezentei legi, pe o durată de cel mult 30 de zile, prin ordin al ministrului sănătății, al șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau al persoanei desemnate de acesta sau, după caz, al conducătorului instituției angajatoare.

– Măsura detașării la ordin se dispune atunci când completarea schemei de personal nu poate fi realizată cu personal medical care își exprimă acordul pentru detașare, cu voluntari sau cu personal medical militar, și la solicitarea motivată a direcției de sănătate publică județene sau a municipiului București, a inspectoratului județean pentru situații de urgență sau al municipiului București ori a Centrului național de coordonare și conducere a intervenției.

– Pe durata detașării, se asigură suplimentar față de salariul plătit de unitatea angajatoare, plata indemnizației de detașare în cuantum de 50% din salariul de încadrare, diurna zilnică de 2% din salariul de încadrare, cazarea și transportul în localitatea unde se dispune detașarea.

– Ordinul de detașare poate fi atacat în termenul legal la instanța de contencios administrativ competentă.

–  Ministerul Sănătății împreună cu Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne vor operaționaliza un registru național al voluntarilor din rândul personalului medical
pentru situații de urgență.

– Pentru acoperirea deficitului de personal medical din sistemul sanitar, precum și de profesioniști ai situațiilor de urgență din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, pe durata instituirii stării de risc epidemiologic și biologic este permisă angajarea temporară, fără concurs, a personalului medical în unitățile sanitare și în cadrul direcțiilor de sănătate publică deficitare, iar a profesioniștilor în domeniul situațiilor de urgență în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și al unităților subordonate acestuia.

sursă: g4media.ro.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.