Românii care intenționează să plece din țară pentru mai mult de șase luni de zile, indiferent că merg la muncă, la studii sau în vacanţă, riscă să fie amendaţi, de la 1 ianuarie 2018, dacă nu notifică Fiscul în prealabil cu minimum 30 de zile prin completarea și depunerea unui chestionar de rezidență fiscală. Sancţionarea celor care pleacă la muncă în străinătate şi care nu depun la timp chestionarul de rezidenţă fiscal, dar şi identificarea de noi soluţii pentru suspendarea executării silite în anumite situaţii, sunt câteva din prevederile noii ordonanţe 30, ce modifică Codul de procedură fiscală.

Principalii contravenienţi sunt românii care lucrează în străinătate şi care nu şi-au anunţat plecarea la Fisc. Astfel, un cetăţean român ce părăseşte teritoriul ţării pentru o perioadă mai mare de 183 de zile trebuie să deţină chestionarul de rezidenţă fiscală. Acesta se depune cu minim 30 de zile înaintea plecării din România. Prevederea a fost reglementată de la 1 ianuarie 2016 prin noul Cod fiscal. Ordonanţa recent publicată introduce amenzi pentru cei ce nu respectă această procedură. Amenda este între 50 de lei -100 de lei, nu este o sumă mare, însă gestul în sine este unul neagreabil atâta timp cât nimeni nu a făcut vreo informare publică cu privire la obligaţia acestor cetăţeni“, a declarat consultantul fiscal Adrian Benţa, citat de Mediafax.

Potrivit unei clarificări făcute de reprezentaţii ANAF, “orice persoana fizică rezidentă în România care pleacă din țară (indiferent de motiv: studii, muncă, etc) pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive are obligaţia completării formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”.

Formularul se depune cu 30 de zile înaintea plecării din România, în vederea scoaterii/menţinerii din/în evidenţă de către organul fiscal competent. Organul fiscal analizează îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă în funcţie de situaţia concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum şi documentaţia prezentată, respectiv:

– formularul “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”

-orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidenţei persoanei fizice, precum şi, după caz, certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoţit de o traducere autorizată în limba română.

În ceea ce privește documentele justificative, organul fiscal poate solicita și alte documente pe care le consideră relevante în vederea stabilirii rezidenței fiscale, spre ex:: dovada deținerii unor autovehicule înregistrate în România/statul străin; permis de conducere emis de autorităţile competente din România/statul străin; paşaport emis de autorităţile competente din România/statul străin; etc. De asemenea, vă informăm că la cererea organului fiscal, persoana fizică este obligată să prezinte documentele solicitate de aceasta, însoţite de o traducere autorizată în limba română, şi, după caz, să aducă clarificări adiţionale“, mai precizează reprezentanţii ANAF.

 

Modificările din Codul de procedură fiscală aduc şi unele prevederi rezonabile şi aşteptate de către contribuabili, dar şi unele măsuri de sancţionare pentru că aşa se simte autoritatea coercitivă a statului. Dintre măsurile pe care le consider bune, regăsim faptul că s-au găsit noi soluţii pentru suspendarea executării silite şi în perioada în care contribuabilul face demersul să obţină garanţii bancare sau caută soluţii să prezinte scrisori de asigurare, sau când discutăm de deschiderea unor sedii secundare, termenul de depunere al declaraţiei se prelungeşte de la 15 la 30 de zile”, a precizat consultantul fiscal Adrian Benţa.

Acesta spune că, în conformitate cu noile prevederi, nu sunt sechestrabile bunurile pentru care cheltuielile cu sechestrarea silită sunt mai mari decât veniturile realizate şi când valoarea bunurilor este mai mică de 1% din creanţele bugetare.

Printre alte modificări pe care le aduce recenta ordonanţă se mai numără obligativitatea notarilor şi a executorilor judecătoreşti de a transmite organelor fiscale informaţii, dar şi extinderea utilizării serviciului electronic de comunicare cu contribuabilii – Spaţiul Privat Virtual şi la alte autorităţi fiscale în afară de ANAF, “în scopul comunicării actelor emise către contribuabili/plătitori cât şi în scopul depunerii de cereri, înscrisuri sau orice alte documente de către contribuabili/ plătitori”.

De asemenea, se clarifică anumite situaţii privind inspectarea averilor nedeclarate de persoanele fizice. Astfel, sunt supuse inspecţiei, după stabilirea persoanelor ce reprezintă risc fiscal acele persoane fizice pentru care se constată o diferenţă nedeclarată de venituri mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 de lei. Durata maximă a verificării efectuate asupra unei persoane fizice este de maximum 365 zile de la data comunicării avizului de începere a inspecţiei.