S-a întâmplat în 21 august1955: Între ora 20.00 şi ora 22.00 începea prima emisiune experimentală de televiziune în România
Cu un sfert de oră înaintea începerii emisiunilor, a început să fie difuzată imaginea de identificare a staţiei, având pe fundal melodia „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti, mai voinic mai frumos…”. La ora 20.00, primele cuvinte au fost rostite de crainica Cleo Stieber: „Bună seara, dragi spectatori.Aici Staţia experimentală de televiziune Bucureşti.Începem primul nostru program…”.Au fost difuzate jurnalul de actualităţi nr. 31, o prezentare din „Tăunul”, documentarul „Asia sovietică”, desenul animat „Ursuleţii” şi alte filme. Deoarece staţia dispunea de un singur videoproiector, pe durata schimbării filmelor existau pauze, în care se difuzau diafilme şi muzică.Emisiile au continuat şi în zilele de 22, 23 şi 24 august 1955, cu alte filme. Televiziunea Română a început să emită la 31 decembrie 1956 dintr-un studio improvizat din Floreasca, Str. Moliere nr. 2. Emisiunea putea fi recepţionată pe puţinele televizoare ruseşti, „Leningrad”, „Rubin” şi „Temp”, existente la acea dată în Bucureşti. Pentru public au fost amenajate săli de vizionare la magazinul „Electrotehnica” din Bulevardul Magheru, magazinul „Tehnometal” din Calea Victoriei, cooperativa „Radio Progres” din Bulevardul Magheru, Muzeul Tehnic din Parcul Carol, la terenurile de tenis din parcul Naţional, parcul de distracţii din parcul Herăstrău şi la magazinul „Sport-Muzică” din strada Academiei.Ulterior, numărul acestora a sporit. Până în noiembrie 1955 programele s-au difuzat cu intermitenţă.Din 12 noiembrie, emisiunile au fost difuzate cu regularitate sâmbăta, între orele 19.00 şi 21.00, transmiţându-se câte un documentar şi un film artistic.În decembrie 1955, emisiunile au fost extinse şi în cursul săptămânii, special pentru a putea fi recepţionate la expoziţia „Aspecte ale construcţiei paşnice în URSS”. Pe 28 şi 29 decembrie 1955 a fost transmis filmul „Desfăşurarea”, iar pe 30, 31 decembrie şi 1 ianuarie 1956 au fost transmise documentarele „376 de zile”, „La Polul Nord”, „Maeştrii sportului”, „Schiorii sovietici”.În 1956 emisiunile experimentale au constat în continuare din filme artistice şi documentare, jurnale de actualităţi, desene animate. Staţia experimentală de televiziune şi-a încetat emisia o dată cu înfiinţarea postului public.Congresul al II-lea al PMR a decis înfiinţarea unui post public de televiziune până la sfârşitul anului 1956.Pe 14 decembrie 1956, pe turnul Casei Scânteii (Casa Presei Libere de azi) a fost montată o antenă de 12 metri.Staţia de emisie a fost instalată la etajele 11, 12 şi 13 ale aceleiaşi clădiri, ea constând din utilaje furnizate în totalitate de URSS. Puterea staţiei era de 15 kW, acoperind o rază de peste 60 km. Legătura cu studiourile de televiziune din strada Molière se făcea printr-un cablu coaxial lung de 3,5 km.Postul public de televiziune a fost inaugurat pe 31 decembrie 1956. Modelul instituţiei a fost preluat după modelul BBC, spectrul frecvenţelor fiind limitat şi realizându-se un program naţional standardizat. Prin acest demers instituţia televiziunii primea rolul deosebit de important de a fi în serviciul public şi de a avea obligaţii în ceea ce priveşte educaţia şi informarea cetăţenilor.Anul 1957 aduce pentru televiziunea din România câteva premiere naţionale: primul car de reportaj intră în dotarea TVR, se înfiinţează o staţie pentru recepţia emisiunilor din exteriorul României, sunt efectuate două transmisii în direct a unor evenimente, primul fiind muzical – concertul lui Ives Montand de la Sala Floreasca, iar al doilea, sportiv.Emisia în această perioadă era efectuată cu ajutorul unui emiţător de 22 kw, în standardul D, pe canalul 2.În anul 1968 este inaugurat un nou sediu, păstrat până în prezent, pe Calea Dorobanţilor constituit din: 3 studiouri de producţie, 1 studio de ştiri, 1 studio pentru înregistrări muzicale şi alte incinte cu facilităţi pentru producţie şi montaj.
