S-AU ÎNTÂLNIT LA 63 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI
Ultima promoție de absolvenți, băieți care au terminat 11 clase, este cea a anului 1954. Dintre romanvodiștii entuziaști ai generației transformărilor de după război, nu mai trăiesc astăzi decît 16, toți persoane cu vârste cuprinse între 80 și 84 de ani. Mai sunt deplasabili însă doar șase.
”Sunt trăiri absolut speciale la acești romanvodiști, care au ajuns la 63 de ani de la absolvire și care, an de an, doresc să mai treacă pragul bătrânului gimnaziu în care s-au format. Impresionant este că, la vârsta venerabilă pe care o au, mai pot avea aceleași trăiri sentimentale și sunt parte din istoria vie a acestui liceu”, a declarat Cornelia Jora, amfitrionul întâlnirii.
De reuniunea din acest an s-a ocupat tot profesorul pensionar Dumitru Timofte, fost director al Școlii Adjudeni. Cei 6 participanți au venit de la Iași, Bacău, Brașov și Roman. A fost din nou strigat catalogul și la apel au răspus ”prezent”: Răzvan Muscalu, fost inginer la Regionala de Drumuri și Poduri Moldova, col. (r) Vasile Rotilă, instructor de artilerie la Unitatea vănători de Munte Brașov, Constatin Ștențel, inginer agronom la Protecția Plantelor Iași, Petru Rusu, profesor la Școala Budești-Făurei timp de 32 de ani, Vasile Cojocaru, inginer la Uzina Electrică de la Stejaru-Bicaz, nepot al legendarului profesor Alexandru Cojocaru.
Și alături de ei, ca în fiecare an de 16 ani încoace se află și dr. Larisa Șuster, soția defunctului inginer Mihai Șuster, cea care se ocupă de pomenirea celor care trec la cele veșnice.
”Este dureros că, de la an la an, înregistrăm din ce în ce mai multe absențe, dar motivate de faptul că a venit vremea ca fiecare din noi să plece împăcat spre veșnicie, dar avînd conștiința unei generații pe deplin împlinite din punct de vedere profesional și uman”, a declarat profesorul Dumitru Timofte.
Și la fel de impresionat este și faptul că de fiecare dată izvorul amintirilor despre anii aceia dificili, dar frumoși, este inepuizabil. ”Suntem generația care a cîntat, pentru ultima dată, << Trăiască Regele>>, în 1947. Au urmat apoi anii grei de trecere de la regalitate la comunism, cu toate ororile sale” au spus bătrânii romanvodiști.
Programul vizitei anul acesta a constat în întîlnirea din holul liceului și cea din ultima clasă în care au învățat, după care foștii absolvenți s-au retras în Vila Hogaș, unde funcționează Muzeul Colegiului Național ”Roman-Vodă” pentru a depăna amintiri, atât de vii încă pentru fiecare. Până anul trecut mergeau în fiecare an și la cimitir, pentru a aprinde o lumînare la mormîntul foștilor profesori și ai dirigintelui, profesorul Ionică Teofănescu, dar e din ce în ce mai greu și acest lucru. N-au lipsit nici amintirile despre apariția în mijlocul lor a ”turnătorilor” către Securitate.
”Era un evreu, să-l ierte și pe el Dumnezeu, dacă poate, unul David Melțer, care venea la pachet cu pâine albă, unsă cu unt și miere de albine, în timp ce noi avem la pachet mămăligă prăjită cu magiun. Dar marea <<delicatesă >> o constituiau turtele presate de floarea soarelui, pe care ni le aducea un coleg, al cărui tată lucra la fabrica de ulei de la Danubina” și-au mai amintit absolvenții, hotărâți să revină la liceul lor de ”suflet”, în fiecare an, atât timp cât îi va mai lăsa Dumnezeu pe pământ și vor mai putea să se miște. (Flora ORDEAN)
2