A trecut la Domnul sr. Francisca Pârţac de la Surorile Franciscane Misionare de Assisi
A trecut la Domnul sr. Francisca Pârţac de la Surorile Franciscane Misionare de Assisi
În sărbătoarea Trupul şi Sângele Domnului, joi, 8 iunie 2023, la Hălăuceşti, a trecut la Domnul sr. Francisca Pârţac de la Surorile Franciscane Misionare de Assisi.
“Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu” (Lc 9,62). Sunt cuvintele pe care sr. Francisca Pârţac le repeta mereu ca pe un refren şi care, ce-i drept, au caracterizat-o atât de bine, fie în anii grei ai comunismului, fie în momentele de slujire, bucurie sau suferinţă.
Sr. Francisca s-a născut pe 26 octombrie 1928 la Adjudeni (NT). A intrat de mică la mănăstire, la Surorile Franciscane del Giglio, aşa cum ea însăşi povesteşte în memoriile sale:
“Am venit aici la mănăstire la 13 ani…. Mi-a plăcut viaţa franciscană şi am fost atrasă mai întâi de îmbrăcămintea surorilor şi mai apoi m-au atras simplitatea, sărăcia, viaţa de rugăciune şi munca în prezenţa lui Dumnezeu… Surorile au găsit de cuviinţă şi m-au trimis la o şcoală de bucătărese; … nu am stat mult pentru că au venit ruşii până la Prut. Când s-a făcut linişte, parcă prin 1944, am venit înapoi la mănăstire, au venit surorile şi m-au luat. (…) Dar a ajuns aici frontul şi am plecat la Stâna de Vale (…). Când s-a încheiat războiul (…) am venit înapoi la mănăstire”.
În 1948, pe 2 februarie, a intrat în Noviciat la Hălăuceşti. A făcut profesiunea temporară în ziua de 2 februarie 1950 la Luizi-Călugăra (BC), nu după un an aşa cum se cuvenea, ci după doi, deoarece regimul comunist în 1949, prin Legea cultelor, a închis şi mănăstirea de la Hălăuceşti. A fost nevoită şi ea, la fel ca toate celelalte Surori franciscane del Giglio, să ia calea pribegiei prin pustiul clandestinităţii. De aceea, a făcut profesiunea perpetuă abia după 35 de ani, pe 9 septembrie 1985, la Hălăuceşti.
O lăsăm tot pe ea să ne povestească anii grei din timpul comunismului:
“Era sărăcie mare. Ce să fac? Am încercat să intru la o fabrică la Bacău. Acolo mi-au spus că dacă mă trec la comunişti îmi găseşte loc. Am spus că nu! Am venit la pr. Anton Tălmăcel şi i-am cerut să mă sfătuiască. Mi-a spus că aş putea merge ca îngrijitoare la o parohie. Am plecat şi am mers la prima parohie, la Gherăeşti (…) a fost foarte greu (…). Apoi am mers la Trotuş…”
Şi astfel, sr. Francesca a fost un ajutor de nădejde multor preoţi, căci de la Trotuş a slujit la Focşani, Greci, Mihail Kogălniceanu, Bucureşti la Parohia “Sfânta Elena”, Piteşti şi Constanţa.
În 1985, continuă să povestească sr. Francesca, “m-am întors acasă şi, după câteva luni, mergând pe drum spre biserică, m-au chemat la Săbăoani ca bucătăreasă. De la Săbăoani, când a venit Revoluţia, pr. Patraşcu m-a chemat să vin la parohie la Hălăuceşti pentru că era parohie franciscană”.
După Revoluţia din 1989, sr. Francesca, cu mâna pe “plugul” fidelităţii a fost printre primele care a luptat mai bine de şapte ani, cu credinţă şi statornicie pentru redobândirea mănăstirii de la Hălăuceşti, confiscată de către comunişti. Iată cum povesteşte acele vremuri:
“Aici, la Hălăuceşti, cu sr. Aldegonda, am început să ne «înfigem» în casă. Casa era dărâmată, uşile nu mai erau, era distrusă casa de tot. Pr. Gonciu mi-a dat vreo 3.000 de lei şi am făcut uşile ca să putem intra în casă şi să le putem închide (…). Puţin câte puţin am intrat şi am ocupat toată casa…care trebuia reparată.”
Din 1992 până în 1994 a fost numită consilieră a Delegaţiei române care se înfiripa încet-încet adunând în comunităţi surorile franciscane şi primind noi vocaţii. Tot din 1992 până în 1997 a fost numită superioara comunităţii nou redeschise de la Hălăuceşti. În 1997, terminându-şi slujirea la parohia din Hălăuceşti, s-a mutat cu totul în comunitate, unde a slujit cu multă dăruire până când bătrâneţea şi boala au ţintuit-o la pat.
În ultimele luni starea de sănătate s-a agravat din ce în ce mai mult până când, joi, 8 iunie 2023, tocmai în sărbătoarea Trupul şi Sângele Domnului, “zi cu soare şi cu mulţi trandafiri înfloriţi” (într-o asemenea zi şi-a dorit să plece spre casa Tatălui Ceresc), “sora moarte” a vizitat-o pe sr. Francisca şi a condus-o către Mirele său. În urma ei ne lasă tuturor un demn exemplu de urmat.
“Toată viaţa am lucrat cu dărnicie spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea aproapelui”, a lăsat scris sr. Francisca în testament. “Am ajutat cât am putut… tot timpul comunismului am sperat că va veni timpul să mă întorc în mănăstire… Am rămas fidelă chemării mele atât în timpul foametei, cât şi al comunismului. Deşi au fost multe încercări, mulţumită lui Dumnezeu şi Sfintei Fecioare, dorinţa pe care am avut-o de mică am dus-o la îndeplinire.
Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, părinţilor care mi-au dat viaţă şi cer iertare de la fraţii mei şi de la superiorii de mănăstire… cu speranţa de a lăsa o bună mărturie prin felul meu de a fi plină de viaţă şi bucurie în Domnul.
Vă las pe acest pământ şi plec cu inima deschisă ca să mă întâlnesc cu Mirele meu… La revedere în cer!”
Mulţumim, dragă sr. Francisca! Îngerii să vă conducă în paradis, iar Tatăl Sfânt să vă primească şi să vă dăruiască cununa vieţii fără de sfârşit!
Celebrarea înmormântării a avut loc în Biserica “Naşterea Sfintei Fecioare Maria” din Hălăuceşti (IS), duminică, 11 iunie 2023, la ora 15.00.
