Agricultura este și va rămâne unica sursă de hrană a populației, un furnizor important de materie primă pentru industrie, şi totodată, o însemnată piaţă de desfacere pentru producţia industrialã.

Agricultura, o industrie de 15-18 mld. euro anual, este unul dintre puţinele sectoare ale economiei care pun România în fruntea topurilor europene, datorită producţiilor generoase de cereale, plante oleaginoase, legume cât și pentru sectorul zootehnic aflat în plină dezvoltare.

Cei mai mulţi cetăţeni din mediul rural au ca principale surse de venit activităţile agricole, care deţin o pondere de până la 70% din totalul veniturilor încasate lunar.  În mai multe ţări ale lumii agricultura este o „coloana vertebrală“ a celor mai multe economii rurale.

 Agricultura poate oferi căi de ieşire din sărăcie dacă se depun eforturi pentru creşterea productivităţii în sectorul produselor alimentare de bază, pentru conectarea gospodăriilor mici, pentru extinderea rapidă a horticulturii de înaltă valoare, aviculturii, pisciculturii, precum şi a pieţelor produselor lactate şi pentru crearea de noi locuri de muncă în economia rurală extra-agricolă.

Agricultura este o ramură importantă a oricărei economii naţionale iar Guvernul României este și va fi alături de producătorii agricoli, atât acum cât și pe viitor.

Încurajarea producţiei autohtone este unul dintre principalele obiective asumate de Ministerul Agriculturii începând cu 2017 și care va dura pe întreaga durată a mandatului PSD, un deziderat pentru care instituţia acordă subvenţii de până la 10.000 de euro pentru sprijinirea producţiei de carne de porc şi câte 3.000 de euro pentru producţia de roşii, două categorii de produse pentru care România depinde de importuri. 

De curând, Ministerul Agriculturii a alocat 40 de milioane de euro pentru sprijinul cultivatorilor de tomate și a invitat din nou fermierii în programul care oferă 3.000 de euro producătorilor ce cultivă minim 1.000 de metri pătrați cu tomate. Producătorii agricoli vor fi susținuti prin acest program guvernamental și în 2018, să cultive tomate în spații protejate pentru a asigura necesarul de consum intern din producția autohtonă.

Agricultura României nu îşi atinge însă întregul potenţial din cauza fragmentării masive a suprafeţelor agricole, a lipsei tehnologizării sau a unui sistem de irigaţii funcţional, acestea fiind şi unele dintre principalele motive pentru care, la mai multe culture, România înregistrează unele dintre cele mai slabe randamente la hectar din UE.

În plus, o problemă reală o reprezintă lipsa de control asupra importurilor și prețurile extrem de mici oferite pe marfa locală. Există foarte multă marfă de import care invadează atât piețele cât și rafturile magazinelor. Pe lângă asta, soiurile romanești încep să dispară, fiind ușor înlocuite de hibrizi care promit producție mare, însă în general fără rezultate deosebite.

Pentru aceasta avem „legea supermarketurilor”, o lege care impune ca cel puţin 51% din produsele agroalimentare prezente pe raftul marilor comercianţi să fie româneşti, o măsură care în prezent nu se aplică dar care, va trebui curând aplicată.

Cu toate acestea, retailerii s-au aliniat cerinţelor pieţei, folosindu-se de prezenţa produselor româneşti la raft pentru a atrage clienți. Produsele „made in România” sunt o carte pe care mizează majoritatea companiilor din domeniu în strategia de marketing.

În ceea ce privește infrastructura rurală, se observă o nevoie mult mai mare de investiții în acest sector, dar și o capacitate de absorbție foarte mare a fondurilor europene. Chiar dacă fondurile disponibile nu acoperă necesarul de investiții din mediul rural, putem observa că sprijinul financiar, pe care il avem la dispozitie, prin fonduri europene, aduce o contribuție semnificativă la dezvoltarea comunităților locale și la îmbunătățirea condițiilor de trai pentru populația rurală, care își duce existența tot din agricultură.

Senator PSD

Ing. Dan Manoliu