Astăzi este ziua în care, în tradiţia populară se spune că se usucă toate plantele şi căldura intra în pământ, făcând loc anotimpului friguros.Dacă Sfântul Gheorghe încuie iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele.

În Ajunul sărbătorii, în satele din Muntenia se aprind focuri, focurile lui Sâmedru, peste care sar copiii pentru a fi sănătoşi tot anul. Bătrânii satului spun că focul alungă fiarele. După ce acesta este stins, ţăranii aruncă un cărbune în grădină ca aceasta să primească putere de a rodi.

Focul are rol purificator şi protector, apărând împotriva relelor, necazurilor şi ţinând la distanţă fiarele codrilor. În satul românesc se crede totodată că şi morţii vin să se încălzească la aceste focuri. Mai mult, focul este menit să apere copiii care dănţuiesc în jurul lui sau sar peste el când văpaia se domoleşte.

Cei tineri sar peste foc, chiuie şi joacă, în speranţa că se vor căsători în curând. În gospodăriile autohtone, femeile au datoria de a împărţi copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi, iar în biserici se ţin slujbe speciale.

Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceştia îşi pun cojocul în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră.

 

Tot pe 26 octombrie, pentru a şti ce iarnă îi aşteaptă, oamenii urmăresc mai multe semne în natură. Dacă în această zi este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă. Tot acum, dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele. În ziua Sfântului Dumitru, credincioşii merg la biserică şi împart grâu fiert pentru sufletele celor morţi.

 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. Acesta a trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Din viaţa sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorită calităţilor sale este numit după moartea tatălui său, guvernator al Tesalonicului.

Dimitrie nu a ascuns că este creştin și acest lucru i-a cauzat. A fost întemniţat. În vremea aceea, creştinii erau trimişi ca pedeapsă să lupte cu gladiatorii. În aceste lupte, creştinii erau victime sigure. Potrivit tradiţiei, Nestor – un tânăr creştin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase.

Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte şi îi va spune: „Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi”. Prin rugăciunile Sfântului Dimitrie, Nestor reuşeşte să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian porunceşte ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu suliţele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.