De câteva zile mă gândesc cum putem salva “andiva de Gherăești” nu doar pentru că ar fi un motiv de mândrie națională, ci și pentru că, prin unicitatea dată de tehnica de cultivare
Andiva românească e puțin cunoscută și tot mai puțin produsă. Am găsit însă, cu ajutorul antreprenorului Marius Tudosiei, în comuna Gherăești din județul Neamț, unii dintre puținii producători ai acestei “legume de iarnă”. Acolo am înțeles de ce au rămas atât de puțini oameni care mai cultivă andive: lipsă de predictibilitate a cererii (cumpărătorilor), probleme cu transportul la București (piața tradițională de desfacere pentru ei) sau în alte mari orașe unde ar putea vinde, dar mai ales dificultatea cultivării andivei în bordeie săpate în pământ, încălzite și acoperite cu pământ și “strujeni”. Aș mai adăuga și faptul că nu există o asociere a celor care o cultivă, prin care să lucreze împreună.
De câteva zile mă gândesc cum putem salva “andiva de Gherăești” nu doar pentru că ar fi un motiv de mândrie națională, ci și pentru că, prin unicitatea dată de tehnica de cultivare, produsul este unul cu un gust deosebit și foarte puțin amar – o excepție pentru această legumă. Și asta o spun nu în calitate de fost ministru sau comisar european pe domeniul agricol, ci mai degrabă de consumator obișnuit care apreciază un produs local cu gust, un produs cât mai natural de proximitate.
Am rămas în legătură cu producătorii din Gherăești pentru a găsi împreună soluții care să poată pune în valoare acest produs local deosebit, căruia îi văd potențialul. Îl felicit pe Marius Tudosiei pentru încăpățânarea cu care promovează acest produs!
Sursa
