Diana Rădăuceanu : Ieri la “Sf Spiridon” Iași, pentru un moment am avut impresia că, chiar e război, tărgi cu pacienti peste tot în jurul meu

Credeți că dacă s-a terminat starea de urgență s-au terminat și cazurile de Covid 19? Total greșit! Singurul lucru care s-a schimbat de pe 15 mai este numărul foarte crescut de urgențe, toți pacienții care au tot amânat să își rezolve o problemă medicală pentru a evita contactul cu virusul, acum majoritatea vin pe targă.

Indiferent unde ajungi cu cazul nu mai există tărgi disponibile, personal disponibil. Am ajuns cu o urgență la CPU Roman, cu pacient pe targă, înaintea mea alte ambulanțe cu pacienți pe targă, cu monitor, tub de oxigen, injectonat etc pe targă lângă pacienți, semn că acei pacienți sunt în stare foarte gravă și au prioritate.

Tot personalul medical este echipat din cap până în picioare pentru a împiedica contactarea și răspândirea virusului care încă ne dă bătăi de cap. Așa se lucrează 12 ore (sau mai mult), cazuri foarte grave vin continuu iar cadrele medicale aleargă de la un pacient la altul, cu viziere, măști, ochelari de protecție, combenizoane, uneori ai impresia că e pe câmpul de bătălie. Ieri la “Sf Spiridon” Iași, pentru un moment am avut impresia că chiar e război, tărgi cu pacienti peste tot în jurul meu, niciodată nu am stat atât la rând, ca atunci când cumpăram pâine cu cartela, să predau un pacient.

În fața mea erau foarte multe ambulanțe venite din mai multe județe, inclusiv multe de Iași, toate ambulanțele aveau pacient pe targă, grav. Unul mai grav decât altul. Tărgi multe cu pacienți, toți de cod roșu. Când în sfârșit am ajuns să predau documentele pacientei noastre, am realizat că de oboseală doamna de la triaj aproape se prăbușea, sufocată de masca groasă, de vizieră, abia trăgea aer și abia vorbea (era de 12 ore în triaj) oricum în toată zarva și agitația, am auzit aproape ca un țipăt, vai, sunteți din Neamț, veniți din zonă roșie! Vă rugăm să mergeți pe cealaltă intrare a spitalului, la Izolatorul suspecți Covid.

Pe bună dreptate, fiecare spital a implementat măsuri de precauție pentru a proteja atât pacientii cât și cadrele medicale care apoi intră în contact cu alți pacienți. Ne-am conformat și am mers la izolator, acolo alte reguli, cât se poate de exigente și corecte dealtfel, ni s-a spus poticos, aici nu puteți intra decât echipați încât nici un vârf de ac să nu găsească loc fără echipament. Bineînțeles ne-am conformat! Am prins schimbul de tură al colegilor de la Izolator “Sf Spiridon”, când au dat jos costumele de pe ei erau lac de apă, lac!!! La față arătau parcă făcuse inhalație cu abur, aveau faciesul edemațiat și vultuos. Spuneau că au iritate căile aeriene de la dezinfectanți. Trăgeau în piept aerul curat de afară, fericiți că a mai trecut o zi.

Ne uitam compătimindu-i. Apoi, după o perioadă de așteptare, am auzit pe cineva care intrase în tura de noapte de ceva vreme compătimindu-ne și pe noi: “Se întunecă și ambulanța de Neamț e din tura de dimineață, până ajung înapoi acasă îi prinde miezul nopții!”

M-am bucurat că măcar noi între noi ne susținem, cei din exterior nu vor înțelege decât dacă fac o tură ca noi, pentru că doar noi vedem că nimic nu mai este cum a fost, că pacienți sunt tot mai mulți și tot mai gravi, iar echipamentul de protecție ne îngreunează mult libertatea de a respira și libertatea de mișcare.

Ps. Cei care sunați la Ambulanța pentru o problemă minoră, doar pentru că vă închipuiți că aveți prioritate la UPU/CPU vă asigur că prioritate au mereu pacientii gravi, chiar dacă vin cu mașina personală.

Pentru că există un protocol clar pe care îl respectăm toți, prioritate au cei a căror viață este pusă în pericol imediat!!! Și cei care înjurați de mama focului la UPU/CPU, că aveți de așteptat, nu uitați că cine are putere să țipe și să înjure nu este o urgență!!! Măcar din respect pentru pacientii care abia respiră de pe tărgi faceți liniște.

Dacă un om care are nevoie urgent de oxigen așteaptă, dacă altul tăiat cu flexul care pierde sânge așteaptă, dacă atâția pacienți gravi așteaptă, cred că din respect pentru suferința lor puteți fi disciplinați să așteptați fără să perturbați munca deja dificilă a cadrelor medicale. La spital nu e rândul ca la moară oameni buni! Viața are prioritate!!!