Funeraliile părintelui Dumitru Farcaş
Pr. Dumitru Farcaş, decedat în dimineaţa zilei de 5 ianuarie în casa parohială a Parohiei “Sfântul Nicolae” din Bacău, a fost condus pe ultimul drum sâmbătă, 9 ianuarie 2021, în comunitatea natală din Mărgineni. Liturghia de înmormântare a fost prezidată de PS Iosif Păuleţ. Au fost prezenţi PS Petru Gherghel, episcop emerit de Iaşi, ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop emerit de Bucureşti, şi Mons. Benone Farcaş, nepotul părintelui răposat. Au participat peste 80 de preoţi, familia îndoliată, comunitatea catolică din Mărgineni, precum şi credincioşi veniţi din Gura Humorului, Roman şi Bacău, unde pr. Dumitru Farcaş a slujit ca paroh sau duhovnic.
Liturghia de înmormântare a început la ora 10.30 cu salutul PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, care s-a adresat înalţilor ierarhi, preoţilor, familiei părintelui răposat şi credincioşilor, invitându-i pe toţi să se unească în rugăciune pentru ca pr. Dumitru Farcaş, învrednicit cu slujirea preoţească, să fie purificat de toate păcatele şi să aibă parte de fericirea veşnică.
Conform ritualului înmormântării, s-a intonat Ps 94, repetându-se cuvintele: “Regelui pentru care toate trăiesc, veniţi să ne închinăm”, urmat de cântarea inspirată din cuvintele profetului Isaia (38,10-20). Sicriul aşezat pe catafalcul dinaintea altarului era înconjurat de numeroase coroane, care vorbeau despre iubirea şi ataşamentul atâtor persoane care s-au bucurat de însoţirea şi îngrijirea spirituală a părintelui Dumitru.
După proclamarea lecturilor sfinte şi a evangheliei a urmat cuvântul de învăţătură, pe care l-a ţinut pr. prof. Lucian Păuleţ care, voind să se adreseze direct inimilor celor prezenţi, a evocat imaginea pr. Dumitru, pe care l-a numit aproape de fiecare dată, aşa cum era de altfel cunoscut tuturor, cu apelativul familiar “Părintele Mitică”. A expus sumar activităţile pe care le-a desfăşurat de-a lungul anilor de preoţie la seminar, la Episcopie şi în parohiile unde a fost paroh. A evidenţiat ataşamentul acestuia faţă de copii. Redând cuvintele părintelui Mitică, a spus: “Adunam copiii în biserică, în curtea bisericii, cântam, mergeam cu ei la fotbal, la râul Moldova.”
O bucurie aparte a părintelui Mitică era amintirea zilei hirotonirii, neuitând de cuvintele preotului care a predicat la primiţia sa: “Să te uiţi la mâinile unse cu crismă şi să le păstrezi aşa toată viaţa!” De-a lungul celor 52 de ani de preoţie, a accentuat predicatorul, mâinile părintelui Mitică au turnat apa botezului asupra a sute de copii; “acele mâini au făcut semnul crucii la spovadă asupra a mii de păcătoşi convertiţi şi împăcaţi cu Dumnezeu, au uns cu ulei binecuvântat frunţile celor bolnavi, au împărtăşit cu sfintele taine pe atâţia oameni înfometaţi de Dumnezeu. Mâinile părintelui au împreunat alte mâini: ale copiilor de la Prima Sfântă Împărtăşanie, ale mirilor în sacramentul căsătoriei…”
O altă bucurie a părintelui era rugăciunea, a spus părintele Lucian Păuleţ, ea dându-i puterea să depăşească limitele şi obstacolele vieţii. Viaţa lui a fost înţeleasă ca un dar: “Părintele nu a murit ca martir, dar a dat în fiecare zi ceva din sine, s-a dat pe sine pentru credincioşi. El a fost un dar pentru noi, aşa cum şi noi am fost daruri pentru el.”
Sfânta Liturghie a continuat cu oferirea darurilor şi cu rugăciunea euharistică – jertfa lui Cristos pentru mântuirea celor care mor întru el. Corul a intonat cântecul “Cerul e dorul meu” pentru toţi cei care cu fiecare nouă zi pământească se apropie de cerul fericire nesfârşite.
La finalul celebrării euharistice, o reprezentantă a Parohiei “Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman a adus omagiu părintelui răposat Dumitru pentru tot ceea ce a înfăptuit în calitate de paroh şi lider spiritual al comunităţii catolice, între anii 1996 şi 2011. Pentru credincioşi, părintele Dumitru a fost “mare preot, filosof şi filolog”, reuşind să facă mereu “legătura între menirea lui de preot şi nevoile oamenilor”. Prin toate activităţile pastorale şi prin cuvintele lui “ne-a învăţat pe toţi să ne rugăm, cu încrederea că putem să realizăm lucruri mari”. El i-a făcut pe oameni să înţeleagă valoarea Sfintei Liturghii, să iubească viaţa. Era un om modest care găsea mereu cuvinte potrivite pentru fiecare. “Cu talent s-a aplecat asupra valorilor autohtone, făcându-se un apostol al timpului.” Prin lecţia de viaţa pe care o dădea celor care îl întâlneau, i-a învăţat să-l iubească pe Dumnezeu şi Biserica.
O doamnă din Gura Humorului a vorbit în numele credincioşilor pe care pr. Dumitru i-a păstorit ca paroh între anii 1985 şi 1996, mărturisind că aveau pe cineva căruia îi păsa de ei. El a fost preotul care a introdus spiritul promovat de Conciliul al II-lea din Vatican. Adresându-i-se direct părintelui răposat, i-a spus: “În viaţa liturgică eraţi plin de zel în cultul Inimii Preasfinte. Pe lângă consolidarea templului spiritual, aţi lucrat la consolidarea bisericilor care erau în grija pastorală a Sfinţiei Voastre. Vrem să credem că toate acestea sunt file în paşaportul de intrare în viaţa veşnică.”
În numele preoţilor care s-au format pentru Preoţie în timpul cât a fost paroh la Roman a vorbit pr. Marius-Petrică Ilieş, dând exemplul unui călător care s-a odihnit într-un cimitir unde citea ce scria pe cruci, surprins de anii foarte puţini de viaţă ai celor ce odihnesc în el. Anii puţini erau timpul efectiv de bucurie petrecut de răposaţi cu ceilalţi pe pământ, care putea să fie de 3 ani, 6 ani ori mai mult. Analog acestui aspect, pr. Ilieş a spus că pe crucea părintelui Dumitru, cei din Roman ar putea să treacă numărul 15, corespunzător cu anii pe care i-a petrecut în mijlocul lor. “Mulţumim, părinte, pentru toţi aceşti ani în care ne-aţi călăuzit paşii spre Preoţiei.”
Mons. Benone Farcaş a ţinut să redea un gând din testamentul pr. Dumitru, împărtăşind tuturor că sufletul lui sensibil cere iertare tuturor celor cărora le-a greşit sau i-a scandalizat, şi iartă din inimă celor care i-au greşit. Monseniorul a mulţumit tuturor pentru implicarea la pregătirea înmormântării: pr. paroh de Mărgineni, Dumitru Mihai, familiei şi rudelor. O mulţumire specială a adresat pr. Isidor Dâscă, paroh şi decan de Bacău, pentru colaborarea avută timp de aproape 10 ani cu pr. Dumitru.
PS Iosif Păuleţ a exprimat la final toate mulţumirile din partea sa, a episcopilor prezenţi şi a preoţilor, către pr. Dumitru, care “a fost model de preoţie pentru noi toţi”, mărturisind speranţa creştină a reîntâlnirii în marea familie a celor mântuiţi de Dumnezeu.
După recviemul final a urmat procesiunea spre mormânt. Locul de veci al părintelui Dumitru se află lângă aleea principală a cimitirului, străjuită de două rânduri de brazi, în partea de sud.
Domnul să privească cu faţă senină spre slujirea sacerdotală şi dăruirea pastorală a preotului Dumitru Farcaş şi să binevoiască a-l face părtaş de Liturghia cerească în fericirea fără de sfârşit!
Sursa ercis.ro
