Medicul Mihai Mologheanu – “Diana, să vă purtați frumos cu pacienții, să puneți suflet pentru fiecare în parte, să fiți oameni buni, că bolnavii sunt vulnerabili.” Nu știam că vor fi ultimele cuvinte…

Viața începe și se sfârșește fără să ne anunțe, semn că nu stă în puterea omului viața și nici moartea. Uneori moartea e prea grăbită și ne fură oameni dragi care încă nu și-au încheiat socotelile cu viața.
A fost, este și va rămâne în sufletele noastre cel care și-a dedicat toată viața pentru a salva vieți. A fost în prima linie, ca pe front, peste 20 de ani, a intrat în locuri unde la fiecare pas căutai să te ferești de pericolul la care îți expui propria viață pentru a salva alte vieți, a urcat scările cu trusa în spate, a intrat în mașini încarcerate, a mers cu aparatura în spate pe jos poate chiar km acolo unde nu se putea ajunge cu ambulanța, a stat peste program resuscitând pacienți să le redea viața de câte ori situația a impus, a fost dedicat trup și suflet fiecărui pacient în parte cu profesionalism, dăruire, răbdare și dragoste. Când situația devenea tensionată știa cum să detensioneze atât echipa medicală cât și pacienții și aparținătorii.
A înțeles pe fiecare în parte ca șef, ca medic a avut răbdare cu fiecare pacient, a fost un soț și un părinte exemplar.
Spunea că medicina nu este o meserie ci o vocație și că obiectul muncii este omul pentru care este important să dăm din toată priceperea și energia noastră dacă se impune pentru a-i salva viața. Am fost o echipă și o familie…am fost…dar niciodată nu vom mai fi.
Acum câteva zile, cel care gonea cu ambulanța să salveze vieți, cerea ajutor, domnul doctor, țintuit pe targă, mă ținea de mână în timp ce ambulanța gonea spre spital, mi-au rămas în inimă adânc scrise cuvintele celui care a fost un medic renumit și devotat: “Diana, să vă purtați frumos cu pacienții, să puneți suflet pentru fiecare în parte, să fiți oameni buni, că bolnavii sunt vulnerabili.” Nu știam că vor fi ultimele cuvinte…
Vă promitem, domnule doctor, că vă vom îndeplini dorința!
Zbor lin alături de îngeri, domnule doctor Mologheanu Mihai!!! Bunul Dumnezeu să vă așeze în rând cu drepții!

Ne doare sufletul că ne mor cadrele medicale, suprasolicitarea, stresul, nopțile pierdute se acumulează și ne distrug încet dar sigur sau chiar fulgerător