MINORELE PROSTITUATE, VICTIME ALE SISTEMULUI
Continuarea investigațiilor jurnalistice referitoare la putreziciunea sistemului de protecție a copilului, aduce în atenția opiniei publice o realitate cumplită a unei societăți, în care lipsa de comunicare a instituțiilor statului este criminală. Cazul celor trei minore descoperite a face parte din rețelele de prostituție din Piatra Neamț și Roman, demonstrează o lipsă totală de comunicare între instituții ale statului, pe fondul unei legislații deficitare și iresponsabile, care permite, de ani de zile, aducerea minorilor delicvenți în centrele de plasament, printre copii cu un comportament normal. Personalul Direcției de Protecție a Copilului a aflat de situația adolescentelor dispărute din apartamentele sociale, încă de anul trecut, dar în toată această perrioadă n-a existat nici un fel de comunicare între instituția care trebuiec să protejeze copilul și instituțiile abilitate cu instrumentarea cauzelor de delicvență, repectiv Poliție și DIICOT.
Adolescenta din Roman, victimă a rețelei de trafic de carne vie, a avut până în octombrie 2016 un comportament normal. După recrutarea acesteia în rețeaua de prostituție, a frecventat cursurile școlare având un comportament absolut normal. Atitudinea acesteia s-a schimbat brusc, în luna februarie a anului trecut, când a părăsit centrul, fără voia pedagogilor. De la această dată, de câte ori fugea din Centrul de Plasament, de atâtea ori era anunțată Poliția, care o găsea și o aducea înapoi, printre copiii cu un comportament normal. În luna august 2016, minora a revenit în Centrul de Plasament, și-a dat examenele de corigențe, după care a dispărut, din nou, dată de la care DGASPC n-a mai primit nici o informație despre adolescentă, de la nici o instituție a statului.
Aflăm abia acum, după ce buboiul s-a spart, că DGASPC avea cunoștință despre faptul că atunci când au fost internate în centrele de protecție a copilului, aceste minore făceau deja parte din rețele de prostituție și că ele fuseseră deja investigate în calitate de martore în alt celebru caz de prostituție și tîlhărie, destructurat de DIICOT în Piatra Neamț. Tinerele cercetate sunt în pragul majoratului și curând sistemul va răsufla ușurat că va scăpa de ele, fără a lua în calcul faptul că vor apărea noi cazuri de minori delicvenți.
Până la apariția unei legislații coerente, organele de cercetare sunt legate de mâini și de picioare, prin faptul că parlamentarii țin încă la sertar o legislație adiacentă de reînființare a mult hulitelor școli de corecție. Legea privind drepturile copilului, elaborată în 2014 prevedea posibilitatea internării copiilor infractori, cu vîrste sub 14 ani, în centre rezidențiale, dar această lege nu are de 13 ani norme de aplicare. În aceste condiții, se apelează la plasarea minorilor delicvenți către familiile naturale, în condițiile în care aceștia au părinți, sau la reîntoarcere în sistemul de protecție a copilului a celor provenind din aceste centre de plasament, măsuri care au dus la dezastrul actual din sistem. Sistemul de protecție a copilului din România, care se declară a fi unul ”european”, apare exact ca un coș cu fructe în care se găsește una putredă, ce determină putrezirea celor din jurul fructului stricat. Atât polițiștii cât și lucrătorii din sistemul de protecție a copilului răsuflă ușurați când micii delicvenți ajung la vârsta răspunderii penale.
