SÂMBĂTA COLIVELOR: Ortodocșii îl sărbătoresc pe Sfântul Toader. Se face prima colivă din Postul Paștelui

Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron denumită Sâmbăta Colivelor este prima sâmbăta din Postul Paștelui. În această zi Biserica Ortodoxă face pomenirea morţilor, începe astfel şirul de pomeniri ale morţilor, care se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare până în sâmbăta Floriilor.

Sâmbătă, 20 martie credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Teodor Tiron.

Coliva, element nelipsit de la slujba parastasului şi a înmormântării, este expresia materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor.

În sâmbăta de la sfârşitul primei săptămâni a Postului Mare se face pomenirea minunii Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, care a izbăvit pe creştinii ce posteau, de la spurcarea cu jertfe idoleşti, pusă la cale de împăratul Iulian Apostatul (361-363). Cunoscut ca mare făcător de minuni, Sfântul Teodor Tiron a trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea.

În această zi se cinstește Sfântul Teodor Tiron, pentru o minune săvârșită la mulți ani după trecerea sa la cele veșnice, și se face pomenirea celor adormiți.

În tradiția populară mai este numită și Sâmbăta Colivelor, fiind și prima sâmbătă din Postul Mare. Astfel în această zi gospodinele pregătesc colivă din grâu fiert și o împodobesc.

Tradiția populară spune că vinerea înainte de sărbătorirea Sfântului Toader este Vinerea Sântoaderului sau Vinerea de după Lăsatul Secului de Paște care este dedicată unuia dintre Caii lui Sântoader.

Este așteptată cu interes de fetele nemăritate și de tinerele neveste.

Înainte de răsăritul soarelui, fetele scot rădăcina Homanului, iarba cu întrebuințări în medicina populară, în vrăji și în descântece și-l invocau pe Sântoaderul cel Mare: „Toadere, Sântoadere/ Dă cosiță fetelor/Cât e coada iepelor”.

Planta cunoscută și sub numele de Iarba Mare era invocată în ziua de vineri, după Lăsatul Secului de Paști, să dea frumuseșe și păr bogat fetelor și nevestelor.

Sâmbăta Sântoaderului-  fetele își despart părul pe mijloc

Sâmbăta Sântoaderului se spune că aparține celui mai puternic și afurisit dintre Caii lui Sântoader.

Este ziua când se spală părul cu apa amintită, se tunde părul de pe fruntea vacilor ( invocând același descântec de mai sus, pentru a crește părul fetelor), ele nu au voie să iasă din casă fără a fi spălate „deoarece le mănâncă caii părul”.

Este ziua când fetele (trecute de 14 ani) își despart părul cu cărare la mijloc, semn că pot să fie introduse de flăcăi în hora satului.

Se fac mâncăruri speciale ( boabe de grâu sau porumb fierte și indulcite cu miere) se fac colaci din făină de grâu – denumiți Brândușei, care se dau de pomană.

Se face colivă de sufletul morților, denumită Coliva lui Sântoader și se duce la biserică și cimitir. Se spune că atunci când o parte este păstrată și mâncată peste an, te apără de friguri.

În prima sâmbătă din Post ne bucurăm atât de minunea colivelor, cât și de nevoințele Sfântului Teodor Tiron.

Vineri seara, la slujba „Liturghiei Darurilor mai înainte Sfințite”, se cântă un canon de laudă către Sfântul Mare Mucenic Teodor, pentru minunea colivelor, compus de Sfântul Ioan Damaschin.

Se binecuvintează coliva și se împarte credincioșilor. La sinaxarul de sâmbătă, pe lângă relatarea minunii în sine, se citește și un cuvânt de laudă către Sfântul Teodor Tiron, alcătuit de Sfântul Grigorie de Nyssa.

Minunea săvârșită de Sfântul Teodor încununează cumva și prima săptămână a Postului Mare, întărindu-ne credința că, prin post și rugăciune, se risipesc toate uneltirile viclene ale vrăjmașilor noștri celor văzuți și nevăzuți.

Totodată, încă păstrăm în minte cântarea de la slujba Pavecerniței Mari, care spune: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu!”.

Sâmbăta Colivelor – ziua pomenirii morților

Din sâmbăta Sfântului Teodor Tiron și până în sâmbăta săracului Lazăr, în fiecare sâmbătă se face pomenirea celor adormiți în Domnul.

Pentru sufletele lor, drept milostenie, se aduc jertfe curate de pâine, vin și colivă.

Pomenirea celor morți, adică aducerea lor înaintea lui Dumnezeu și mijlocirea către El pentru iertarea păcatelor lor, este o dovadă concretă a faptului că iubirea este mai tare decât moartea.

Coliva, materializarea credinței în învierea morților

Coliva, preparată din grâu fiert și împodobită cu alte roade felurite ale pământului, este expresia concretă a credinței noastre în învierea morților și viața veșnică.

Fiind făcută din grâu, coliva închipuie însuși trupul mortului, căci grâul (pâinea) constituie principala hrană a trupului.

Semințele și aromele cu care este împodobită coliva reprezintă atât virtuțile sfinților sau ale celor adormiți, cât și dulceața și frumusețea vieții celei veșnice, pe care nădăjduim să o dobândească cei adormiți.

Cum se face coliva – Rețeta originală de colivă

Inițial, coliva se prepara din grâu fiert miere și nuci. Nu au fost alese întâmplător nucile, fiindcă au formă de cruce. Ulterior, mierea a fost înlocuită cu zahăr, grâul cu arpacaș, iar pe lângă nuci se mai folosesc cacao, cocos, scoțișoară, stafide și bomboane pentru ornat.

În unele țări coliva este asezonată cu fructe, linte, susan sau alte cereale. Creștinii ortodocși japonezi înlocuiesc grâul cu orez.

În balcani şi în România reţeta a rămas foarte aproape de cea originală (grâu fiert cu miere şi miez de nucă).

Coliva este folosită şi de către grecii catolici sau de greco-catolicii români, chiar de unii evanghelici din Transilvania.

Când se face coliva

• la înmormântarea celor dragi;
• la parastasele celor adormiţi (3 zile, 9, 40, un an, 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani etc.);
• la marile sărbători ale Bisericii, la praznicele împărăreşti sau la zilele de pomenire ale sfinţilor al căror nume îl purtăm.
• la Moșii de Toamnă, când se face Pomenirea morților.

Rețetă pentru colivă